Connect with us

Hi, what are you looking for?

Leacuri vechi

Cum să purcezi grea

Hendrik Goltzius, Vertumnus și Pomona, 1613

Un proverb străvechi zice: Mulțimea copiilor, bucuria romănulu sau Mulţimea copiilor, averea românului. Deci una dintre dorinţele cele d’intâi ale noilor însurăţei şi cu deosebire ale tinerei neveste e şi aceea că prea bunulu şi prea puternicul Dumnezeu să-i binecuvinteze cu naștere de fii şi fiice sau cum se mai zice cu gloată.

Şi daca nu se vede curând în stare binecuvîntată, dacă dorinţa ei nu se împlinește în primii ani ai căsătoriei sale atunci, temându-se că nu cumva să rămâie lung timp sau chiar pentru totdeauna stearpă şi bărbatul ei să nu prindă mai degrabă sau mai târziu a se plânge şi a se căina pe dânsa, a se supăra şi-a o mustra, numind-o stârpitură caută toate chipurile şi mijloacele încuviinţate, cum ar putea mai degrabă purcede grea. Începe mai întâi şi întâi a se ruga din toată inima lui Dumnezeu, a umbla pe la mănăstiri şi biserici ca să i se cetească, a face lumini cât statul ei de lungi şi a le aprinde, ca să ardă la icona Maicei Domnului, apoi atât ea cât şi bărbatul ei a plăti sărindare, acatiste şi liturghii, a încojura biserica şi a îngenunchia sub daruri, şi în fine, a ţine posturile, cu deosebire însă postul Vinerii mari şi Lunile.

Dacă rugăciunile şi închinările pe la mănăstiri şi biserici, precum şi plătirea de liturghii şi sărindare n-au ajutaţ nimic, atunci nevasta îşi ia refugiul la alte mijloace, prin care speră ea că-şi va ajunge scopul, şi anume la prepararea şi băutul unor sucuri de plante. Cele mai uzitate plante, care le întrebuinţează ea spre scopul acesta, sunt: unele dintre orchidee, apoi trandafirii albii, liliacul alb, rujă etc. Pe toate acestea le pune şi fierbe în miere sau vin şi sucul ce iese dintr’ânsele îl bea.

Neajutandu-i băutura aceasta, ia nouă fire de usturoi, le pune pe toate în jumătate litru de rachiu, în care le lasă să stee nouă zile pe horn, iar după a noua zi începe a bea din rachiu de acesta câte atâta cât cugetă ea că-i va ajunge pentru nouă zile ce urmeză.

Afară de aceasta mai bea ea încă şi sămînţă de iepure şi iepuroaică, ia adică boaşele unui iepure şi matca unei iepuroaice, le usucă bine, după ce sau uscat de ajuns le pisează până ce se face ca pulberea; le pune apoi, fiecare deosebit, în câte un şipuşor cu rachiu, iar şipuşoarele bine astupate le pune într-o cahlă, unde nu se face foc, şi acolo le lasă nouă zile. După a noua zi, luându-le din cahlă, bărbatul bea sămînţa cea de iepure, iar nevasta cea de iepuroaică.

În fine se scaldă într’o apă, în care au fost fierte: hamei, capusnic (crepusnic) şi floare de românită.

După ce s-a scăldat îşi cumpără o cordică roşie de mătasă aşa de lungă ca să se poată încinge cu dînsa, o duce la biserică, o dă pălimarului ca acesta s’o puie sub cămeşa mesei celei sfinte din altar, unde o lasă să steie până ce se împlinesc 12 liturghii, şi la fiecare din aceste 12 liturghii plătește preotului câte o liturghie, adică cate 10 — 12 cr., după cum se plătește de obicei, anume ca să fie amintită totdeauna în decursul serviciului dumnezeiesc. După aceasta îşi ia nevasta cordica acasă şi, încingându-se cu dînsa pe sub cămeşă, o poartă un timp mai îndelungat.

Ne ajutându-i nici acestea nimic şi temându-se ca nu cumva să rămâie pentru totdeauna stearpă, şi din cauza aceasta apoi să fie nu numai certată şi asuprită de bărbatul său, ci chiar şi bătută, pentru că nu e în stare să nască copii, umblă sate întregi de-a lungul şi de-a latul, ca doară-doară ar da peste vre-un leac. Ba cele mai multe dintre nevestele sterpe, în disperarea lor că toată viaţa vor rămâne astfel, nu se multumesc numai cu atăta, ci-şi iau în urma urmelor refugiu la descântători şi descântătoare, vrăjitori şi vrăjitoare, care după credinţa lor, știu toate tainele până chiar şi cele mai ascunse, şi ca atare trebue numai decât să le ajute şi lor, ca să facă și să aibă copil, care să le fie urmaşi, să aibă cui încredinţa averea, ca acesta să nu se irosească şi pustiească; iar după moarte să aibă cine-i comanda şi pomeni.

Mai pe scurt, se pune luntre şi punte şi nu se lasă pană ce nu-şi vede dorinţa înplinită!

Multe femei sunt de părere, că ele ar fi având un fel de morb lăuntric, numit matrici, matrice sau matrice, şi din cauza acestuia nu pot să nască copii.

Deci unul dintre descântecele cele mai uzitate, care le întrebuinţează ele spre ajungerea scopului dorit e şi cel de matrici sau matrice, care sună precum urmeză:

Stăi matrici! 
Nu hui,
Nu pocni,
Prin oase nu te porni!
Matrici prin sete,
Matrici prin foame,
Matrici prin deochi,
Matrici prin ostneală,
Matrici prin fierbinţeală
Matrici prin spaimă,
Matrici prin neodihnă.
Matriciu de 99 de feluri,
Matrici de 99 de soiuri,
leşi de unde eşti:
Din piept,
De sub piept,
Din inimă,
De sub inimă.
Din şele,
De sub şele.
Din braţe,
Şi din maţe,
Din toate încheieturile
Şi din toate ciolanele!
Că tu de nu mi-i ieşi,
Cu 99 de coase te-oi cosi,
Din trup şi din toate oasele
Te-oi porni.
Cu 99 de seceri te-oi secera,
Din trup şi din toate încheieturile
Te-oi lua
Și-n Marea-negră te-oi mâna
Şi acolo te-oi aşeza,
Acolo-ai sta,
Acolo-ai bea,
Acolo-ai mânca.
Şi pe N. în pace îl lăsa.
N. să rămâie curată
Şi luminată
Ca Dumnezeu, când a făcut'o.
Ca maică-sa, când a născut'o,
Ca argintul strecurat,
Cum e de Dumnezeu lăsat,
Ca soarele pe senin,
În vecii vcilor, amin!

Descânteculu acesta, după cum mi-a spus Gafiţa a lui lacob a Luchi din comuna Mălini, judeţulii Suceva, plaiul Muntele, în Moldova, care mi la dictat, se descântă numai Luni dimineaţa, până a nu răsări soarele, în rachiu, vin sau borş proaspăt umplut, din care nu s’a gustat de fel, rostindu-i-se versurile de trei ori după olaltă. Din rachiul, vinul sau borşul astfel descântat se dă apoi femeiei de trei ori de gustat şi anume pe nemâncate.

Poporul român din ţinutul Chiorului, comitatulii Satmar, în Ungaria, numesc matriciu morbul numit altcum zgârci sau cârcel.

Dacă vre-o femeie e atacată ori pătimește chiar de morbul acesta, cheamă pe atare descântător sau descântătoare, ca să-i cote — descânte — de mătrici.

Această cotare — descântare — se face aşa, că se ia untura râncedă, veche de mai mulţi ani, şi aceiea se pune întrun vas. Apoi cu un cuţit de şatră, închegător și barem cu două tăişuri (custuri), Ia care cuţit e de lipsă să fie ceva parte făcută din aramă, ţinându-l în mâna dreaptă şi atingînd continuu cu el untura cea râncedă, zice următorul descântec :

Mă luai,
Mă dusei
De la casa mea,
De la masa mea
Pe cale,
Pe cărarare.
Când ajusei la mijloc de cale,
La mijloc de cărare,
Mâtricele mă 'ntîmpinară,
Mătricele cu frecatul cel mare,
Mătricele de 99 de feluri,
Mătricele de 99 de neamuri.
Pe gură mi s'o băgat,
Prin oase mi s-o 'nşirat.
Io prinsei a mă cânta.
Prinsei a mă văeta.
Nime'n lume nu mă vede,
Nime'n lume nu m-aude,
Numai singuru Maica Sfîntă
De-asupra pămîntului,
Din înaltul cerului.
Din poarta raiului.
Maica Sfîntă mă întrebă:
— Ce te cânţi,
Ce te vaeţi?
— Da cum nu m'oi cânta.
Cum nu m'oi văeta.
Mă luai de la casa mea.
De la masa mea.
Pe cale, pe cărare.
Când fusel Ia mijloc de cale 
La mijlocă de cărare,
Mătricele mă-ntîmpinară,
Mătricele cu lucru rău,
Mătricele cu rendulti loru,
Mătricele cu frecatul cel mare 
Mătricele de 99 de feliuri, 
Mătricile de 99 de neamuri, 
Pe gură mi s'o băgat 
Prin oase mi s-o 'nşirat. 
— Oh! fiica mea! 
Nu te cânta, 
Nu te văetâ, 
Nu gândi nemică.
Nu ţi-a fi nemică. 
Cuţîtu de şatră 
În mâna dreapţă 
Lua-oi, 
În untură râncedă cota-ţi-oi 
La Marea-roşie duce-Ie-oi. 
Acolo să peie, 
Să respeie 
Ca spuma de mare. 
Ca scopitul sub picioare, 
Tu sănătosă să rămâi.

Aici atât femeia morboasă cât şi descântătorul sau descântătoarea scopesc (scuipă) de trei ori şi scopitul îl frecă bine cu piciorul.

Cu untura descântată se unge femeia morboasă pe unde o doare, iar descântarea numai Marţia şi Sâmbăta seara se poate face ca să aibă folos.

Femeiea, căreia i sa descântat descântecul acesta, crede că trebue numai decât să aibă copii.

Femeea, care nu are copii, se zice că nu e bună la Dumnezeu, şi din cauza aceasta nu poate avea; iar aceea, care anume face ca să nu aibă e, după părerea poporului, drăcoaie şi în cealaltă lume o sug gândacii adică şerpii, de ţâţe, iar fătul ei, ce ar fi avut să-I nască viu, e pierdut.

Nașterea la români, S.Fl. Marian, 1892

POVEȘTI * LEGENDELE OLIMPULUI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNALVRĂJITORIE * DESCÂNTECE SFATURI PRACTICE …

  • Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi 
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.690 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.127 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.501 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...