Prin unele părţi de Oltenia se crede că Ielele sunt în număr de şapte şi că sunt aşâ de frumoase, că numai îngerii din cer le întrec.
Ele n’au trup de carne ci sunt numai nişte năluci în chip de femei tinere şi vesele. Nu le poate vedea nimeni, în afară de cei buni la suflet şi de făcătorii de bine. Au zale pe piept şi clopoţei la picioare. Cântarea lor, de frumoasă ce este, nu se poate asămănă cu nici o cântare de pe pământ. Ele sboară prin văzduh înainte de miezul nopţii şi trec cântând din zale şi din clopoţei pe deasupra caselor unde au să trimită vreo pedeapsă asupra vreunui om rău la suflet şi la fapte.
Pe unii, —flăcăi frumoşi mai ales, cari se laudă cu frumuseţa lor, —îi pun de le cântă ca dânsele să joace, şi în legătură cu această credinţă urmează următoarea vrajă:
Cum să faci să cânţi bine cu floierul, —fluierul? leai floierul, plin de lapte dulce, astupat la amândouă capetele şi la toate găurile, să nu se scure laptele. Pleci în pielea goală cu floierul şi cu doi câni negri, după tine ; cânii negri îi ieai pentru că, se zice, îţi iesă înainte o Plastă, şi dacă sunt cânii amândoi negri o pot birui, iar de sunt albi, sau numai un câne alb, nu pot birui. Aşa îngropi floierul la nouă hotară, cu mânile la spate.
II laşi îngropat trei zile. A treia zi te duci şi-l ieai, scoţându-I tot cu mânele la spate, cu pielea goală şi cu cei doi câni negri după tine.
In timpul cât îl îngropi, îl scoţi, şi chiar în cele trei zile, pe acasă nu e bine să vorbeşti sau să-ţi aduci aminte de floier.
Nu e bine să ieai un câne alb şi unul negru, de oarece cel negru sare la Plastă iar cel alb sare la tine să te mănânce. îndărăt nu e bine să te uiţi nici când te duci, nici când te întorci acasă.
După ce-l scoţi, vii acasă, pui floierul sub căpătâiu. şi noaptea, aievea vin Sfintele şi te’ntreabă de 3 ori.
— Ce ne dai, ce ne dai ?
A treia oară le răspunzi ce crezi, de pildă: degetul cel mic dela mâna stângă.
După această, cu acest floier să nu cânţi şi nici aminte să nu-ţi aduci de dânsul trei zile.
Se înţelege, cu un astfel de floier poţi face minuni. Lumea, cu drept va zice:
— Cântă de parcă-i luat din Sfinte.
„DIN VIEAŢA POPORULUI ROMAN. Mitologie Românească. Dușmani și prieteni ai omului” de Tudor Pamfile
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
