Nu e mult de când bolnavul ce trebuia operat era legat cobză pe o masă sau pe un scaun, cu frânghii sau cu curele, iar azistenți cu brațe vanjoase îl țineau în nemișcare, pe când chirurgul îl opera.
Bolnavul îndura martiriul cuțitelor tăioase ce îi spinteca pielea, mușcatura cleștilor de fier, arderea cu fierul roșu. E imposibil a descrie chinurile operatului și jena operatorului, care trebuia să-și păstreze calmul, auzind gemetele bolnavului ce se sbătea sălbatec pe masa de tortură, numită masă de operație.
Dorința cea mare a hirurgilor era de a micșora durerile operatului și de a avea liniște. Condițiuni mai favorabile de a opera și această dorință sili pe medici să caute mijloace de amorțire, de adormire, de insensibilizare.
Incercară diferite plante ca: macul, furnizor de opiu, mătrăguna, mandragora, dar prea mult nu ajutau. Știința părea neputincioasa și în 1839, un maestru ca Velpeau zicea că găsirea unui anestezic adevărat, este o curată himeră și că zadarnic o căutăm.
Doi ani mai târziu Horace Wells reuși în Boston să facă anestezia generală cu protoxid de azot. Puțin mai târziu Liston obținu anestezia cu vapori de eter. Un an mai târziu Flourens intrebuința cu succes cloroformul.
În 1847 durerea a fost biruită în operații și himera a devenit o realitate.
Cloroformul, eterul, protoxidul de azot au rămas cei trei protagoniști pentru adormirea și insensibilizare generală. Mai târziu, pentru operațiuni de scurtă durată, se intrebuința cloruri de etil. Pentru operațiuni locale: cocaină, morfină, stovaină, etc.
Toate aceste anestezice cu toate că sunt binefăcătoare, totuși au neajunsurile lor :
Cloroformul face rău ficatului, eterul plămânilor, protoxidul de azot e greu de mânuit, necesitând aparate speciale, pe când cu celelalte se întrebuințează cu ajutorul unor măsci sau comprese îmbibate în substanță anestezică, care puse pe nasul și gura bolnavului, ca să respire vaporii de cloroform sau de eter. În anesteziile locale substanța medicală este injectată cu ajutorul unei seringe de Pravaz sub piele.
Iată un progres uriaș!
Învingând durerea, chirurgia a făcut progrese considerabile, putând azi opera până și organele cele mai delicate, cum ar fi inima și creerul.
Dr. Gr. Chiru, 1933
