Connect with us

Hi, what are you looking for?

Superstiții

Coptul pâinii

Jean-François Millet, Coptul pâinii, 1854

Pînea cînd o plămădeşti, mai întăi pregăteşte totul: covată, polonic, ca să fie curate, şi cînd începi a cerne făina, faci cruce şi zici: „Doamne ajută”. în plămădeală, după ce s-a răcit, se pune aluat dospit, oprit de la altă pîne – despre care s-a văzut la drojde. Apoi să bate bine cu polonicul să n-aibă boţuri şi, cînd e gata, să presură pe deasupra cu făină, se face cruce apăsînd cu lungul minei în aluat şi să moţăie din gură ca să crească, se acopere şi se pune la loc cald.

După ce a dospit aluatul, se frâmîntă şi să pune iar la dospit. Dacă să fac beşici, să nu te miri, tot astfel şi cînd pui în cuptor şi vezi că creşte, căci să dioache şi dă înapoi.

Cînd începi a tăia din aluat şi porneşti a face pîne, de adaus se poate adăugi, dacă e pînea prea mică, dar de luat, ca să fie mai puţin, nu se poate, că e păcat; aşa să rămîie.

Din răsăturile de pe covată fac fetele o turtiţă ş-o mănîncă, ca să fie dragalaşe la flecăi şi să se mărite degrabă.

Cînd pui pînea în cuptor, se face cruce deasupra gurei cuptorului cu lopata.

Cînd ai pus numai o pîne în cuptor sau două şi a intrat cineva, se zice că acela e gol, are numai una sau două cămeşi.

Pînea în cuptor nu se numără, că nu ai pîne; – alţii spun că dacă numeri, mori.

Pînea, dacă e în cuptor, nu se numără, căci crapă.

Pînea cînd e arsă, să zice că cel ce a făcut-o moare(vezi Semne de moarte).

Pînea cînd o scoţi, mai mult să n-o pui înapoi.

Să nu întorci pînea înapoi, că se întorc peţitorii şi nu pot face vorbă; tot aşa şi mămăliga, dacă o mai întorni, după ce ai răsturnat-o; iar omul însurat dacă o întoarnă, să trudeşte mult la moarte şi nu poate muri.

Laptele cînd a dat în foc şi l-ai luat deoparte, să nu-l mai pui pe vatră, ca şi mămăliga greşită, pe care să n-o mai mesteci, căci se întoarce vaca la alungat.

Mîncarea întoarsă din cîmp, cînd duci vara la lucrători, dacă rămîne ş-o aduci acasă, fata să n-o mănînce, că se întoarnă de la barbat după ce să mărită, să desparte. în cîmp poate mînca.

Cînd sînt două fete în casă şi mesteci mămăliga, să se puie una de o parte şi alta de cealaltă parte de mămăligă şi, din care parte vor sări mai sus stropii, aceea se va mărita mai curînd.

Cînd scoţi pînea din cuptor, dacă o uzi cu apă, ai moarte uşoară, pentru că ai răcorit-o.

Cînd, după ce ai scos pînea, mai bojbăeşti în deşert cu cociorva, mai tragi gîndind că să mai află vro pine, atuncea tragi moartea.

Mămăliga cînd o mesteci, să n-o pătuleşti de tot, s-o laşi străfoşată în mijloc, căci de aceea sînt oamenii pleşuvi. Dacă pătuleşte femeia îngreunată mămăliga, îi va fî copilul pleşuv (vezi Cum să purcezi grea).

Dacă are femeia copil cu capul ascuţit, cînd scoate pînea din cuptor, să iaie două pîni îngemănate şi să le rupă pe capul copilului. Aceasta să facă pănă se va îndrepta.

(Femeia, cit e îngreunată, să nu şadă pe sacul cu făină, că e copilul cu său pe trup.)

Cînd curge făina pe vatră, Maica Domnului stă în genunchi pănă ce o mături, să nu ardă în foc trupul fiului ei.

Cine aruncă ciocălăi cu grăunţe în foc, trupul aceluia pe ceea lume e cu arsuri, aşa ca „cucoşii”, ca grăunţul ars pe ciocălău.

(Cucoşii să fac astfel: să pun grăunţe în sită şi se învîrtesc deasupra focului păn’ ce pocnesc, atunci din fiecare grăunte să face ca o floare albă şi sînt buni de mîncat.)

Cînd tragi oala de la foc şi, după ce ai luat-o, tot clocoteşte, ai să trăieşti mult.

Pînea ce o uiţi în cuptor să n-o mănînci, sau mîncarea uitată în vatră, căci uită oamenii de tine. Astfel de pine se strînge pentru farmece, se dă la fete, ca să le uite lumea şi să nu se mărite; să dă la vite, cînd prea mult se alungă; să dă în băutură la beţivi, ca să uite de rachiu.

Să spune că cine uită pînea în cuptor moare.

Femeia îngreunată să nu mănînce de după foc, căci i-i copilul tâlhar. Fără să vrea, fură ce vede cu ochii.

Îndată cum scoţi pînea, să arunci lemne în cuptor, ca să ai pe ceea lume scară de suit la ceri. Stăneşti pe Molniţă

În Mihalcea, pun lemnele, ca să aibă punte peste o apă mare pe ceea lume; unii spun că peste iad, căci fiecare suflet trebuie să meargă şi să vadă cum e în rai şi cum e şi în iad.

În Şiret, spun că pentru roada cîmpului.

În Botoşani, pentru ca să nu rămîie cuptorul gol, să-i laşi ceva.

În Halaceni, ca să nu şezi pe ceea lume cu gura cascată.

Pînea tare blastamă pe aceea ce nu ştie s-o lucreze, poate e nefrămîntată, arsă sau crudă. Ea atunci zice: „Din toate relele am scapat, dar de mîna cea rea n-am scapat.” A scapat de grindină, de secetă, în scurt de toate prin cîte trece pînea pănă ce e gata.

Cînd lucrezi ceva şi vine altul de te întreabă ce faci şi nu vroieşti să-i spui ce anume, zici: „Boţ m-a făcut mama, boţ fac şi eu.”

Povestea acestui proverb în Bucovina e următoare

A fost odată o fată tare proastă şi s-a măritat. S-apucă într-o zi să facă pine. A plămădit cum a plămădit în ştirea lui Dumnezeu, a frămîntat, dar cînd la făcut pînea, nu poate. Fuga la bărbatul său afară: „Barbate, barbate, eu nu mai fac pine, fac colaci”. „Fă, femeie!” – Vine în casă, să apucă de colaci. Nici atîta nu poate. Fuga înapoi la bărbat afară: „Barbate, barbate, eu nu mai fac colaci, fac tot pîne”. „Fă, femeie.” – S-apucă de pîne, iar nu poate. Merge iar la el: „Barbate, barbate, eu nu mai fac colaci, nici pîne, dar am să fac boţ: boţ m-a făcut mama, boţ fac şi eu.” „Fă, femeie.” El gîndea că cine ştie ce plăcinte bune sînt acelea. – Ea vine în casă şi face tot aluatul boţ în covată şi-l dă în cuptor cu covată cu tot. Cînd a venit bărbatul său să mănînce, mănîncă dacă ai ce! Ce o fi zis mai pe urmă nu ştim, căci aici se sfîrşeşte povestea; – dar noi avem o zicere ce pare că se leagă cu aceasta:

Fata mamei cea bălaie

Bine face la malaie,

Că le pune cu covata

Şi le scoate cu lopata!

Se vede că numai cu atîta a putut să se răzbune bărbatul pe soacră, cîntîndu-i cîntecul, căci femeia îi era dragă.

O nevastă nu ştia bine face malaiul şi a crăpăt la copt. Intră bărbatul în casă şi sare la mama lui cu gura, de ce a făcut malaiul crăpăt. – „Dacă nu l-am făcut eu, nevasta ta l-a făcut.” – „Nu strică nimică mamă, lasă că-i bun şi aşa!”

Despre o femeie ce a trăit cu mulţi bărbaţi şi vice-versa, se zice că: „A mîncat pine din mai multe cuptoare!” Tot astfel se zice şi despre cineva ce a îmbiat mult.

Un tînăr se ruga la tatăl său să-l lese s-o ia pe aceea care îi place. „Ia-o, a zis el, căci şi eu cea ce nu-mi place nu mănînc.”

Fata căreia îi place să mănînce pîne vîrtoasă şi coajă de pe ceaun, cînd se mărită, are bărbat sănătos şi voinic, iar care mănîncă numai pîne proaspătă şi moale are bărbat slab.

În Camina, miresele ce nu se ştiu de treabă roagă pe druştele ce au cusut cununa să înfigă acele cu care au cusut, cu urechea în jos şi vîrful în sus, în colacii de cununie dedesupt, pentru ca să n-aibă mirele nici o putere.

La cumătrie, se cîntă copilului de curînd născut:

Hop, hop, hop, malai de bob! 
Că n-am lemne să te coc, 
Nici brînză să te-mbrînzesc, 
Nici unt să te netezesc. 

În Botoşani, cînd se naşte copilul, îl bat cu o bucată de pîne peste gură, să fie bun.

Proverburi

  • „Azima coaptă, buni oaspeţi aşteaptă”, se zice despre o fată stătută, care capătă un noroc bun.
  • Cînd fata se mărită şi nu se mai gîndeşte la părinţi, se zice: „Ţi-i degeaba, odată ce s-a tăiat fălia de la pîne sau de mămăligă, mai poţi s-o lipeşti la loc, să fie cum a fost?”
  • Despre un om bun se spune că e „ca pînea”.
  • Un om de origine proastă se zice că e „malai crăpăt”.
  • „A prins mămăliga coajă” se zice despre un obraznic fudul, care din nime a ajuns la ceva.
  • „Ia, o mămăligă crudă” se zice despre un om ce n-are vrednicie, de un păcătos.
  • Cînd nu mai poţi să mergi cu un lucru sau cu un interes mai departe, se zice că „ai pus-o de mămăligă”.

Neamul

Iarbă verde pen pomete, 
Eu, bade, urma ţ-oi perde. 
Iarbă verde pen pomăt, 
Bade, urma să nu-ţi văd. 
Du-te, bade, nu pîndi, 
Că cu mine nu-i grăi. 
Du-te, bade, şi nu sta, 
Că eu nu-s de dumeta, 
C-a mea viţă nu-i de-a ta. 
C-a mea viţă-i grîu de vară, 
D-a ta, badeo, de sacară 
Ş-a mea viţă-i grîu ales, 
D-a ta, badeo, de ovăz.

Cînd scoţi pînea întăi, să dai cuiva să guste şi apoi să mai ales dacă este cineva în casă, e pacat dacă nu-i dai bucăţică.

În Corceşti, dacă nu se află cineva străin, mai întăi guste gospodina şi apoi să dea la copii.

În Mihalcea, pănă ce nu gustă gospodina din orşice are, nu dă la străin.

Pînea cînd se începe, să face cruce cu cuţitul dedesubt.

Pînea să nu steie cu faţa în jos, că e mare pacat; casa să vezi că arde, să nu ieşi pănă nu vei întoarce pînea ca să steie aşa cum trebuie.

Pînea să n-o calci în picioare, că e pacat. Fărmăturele nu se scutură pe unde îmblă oamenii, dar în lături undeva. O bucăţică de pîne dacă cade, omul o rădică şi o sărută ş-o pune înapoi pe masă, căci, dacă faci batjocură de pîne, te bate şi ea, că n-o ai. în drum dacă găseşti o bucăţică de pîne, să o rădici şi să o pui undeva sus, deoparte s-o mănînce vro pasăre.

Marginea pînei să cuvine s-o mănînce gospodina de casă, pentru cinste şi dragoste.

Femeia ce mănîncă marginea e iubită de bărbaţi.

În Mihalcea, mănîncă fetele marginea, să se bată flecăii după dînsele, cum să bat ele, după margine. Tot pentru aceasta se mănîncă şi răsăturele de pe caldare, cînd rad mămăliga, după ce să răstoarnă.

Elena Niculiță Voronca, 1903

POVEȘTI * LEGENDELE OLIMPULUI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNALVRĂJITORIE * DESCÂNTECE SFATURI PRACTICE …

  • Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.878 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.443 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.844 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...