Connect with us

Hi, what are you looking for?

Datini și credințe

Colinda sau urarea Pluguşorului

Anul Nou in Moldova, fotografie de Adolphe Chevallier
Seara Sfântului Vasile
Fie-vă, boieri, de bine!
Seara Sfântului Vasile
De multişor anserat,
Dar noi am întârziat
Şi la boieri n-am urat;
Şi-a fost vremea mai demult,
Dar noi nu ne-am priceput,
Tot ca băieţii-am făcut;
A fost vreme de cu seară,
Dar noi n-am băgat în seamă!  
Mânaţi, măi!  
Hăi! hăi!
De când noi umblăm
Şi urăm,
Curţi ca-acestea nu aflăm,
Aşa nante,
Minunate,
Pe temelii aşezate
Şi de bun meşter lucrate.
Mânaţi, măi!  
Hăi! hăi!
Staţi, feciori, şi nu uraţi,
Bine seamă vă luaţi,
În bote vă răzimaţi,
La păreţi vă lăturaţi,
La copile vă uitaţi,
La copile frumuşele,
La neveste tinerele.  
Mânaţi, măi!  
Hăi! hăi!
Într-o sfântă zi de joi, 
Cu feciorii, amândoi,
Jupân gazda s-a sculat,
Pe ochi negri s-a spălat,
La icoane s-a-nchinat,
S-a şters pe-un şervet de in,
Să-i fie cheful deplin,
Haine noi a îmbrăcat,
Harapnicul şi-a luat,
Afară a alergat,
Slugile şi le-a chemat,
Şi lor că le-a poruncit
Să-i dea calul cel iubit, 
Trageţi, măi flăcăi! 
Hăi! hăi!
Slugile s-a-ntârziat,
Calul iubit nu i-au dat,
El la grajd a alergat,
În suliţi s-a răzimat,
Pe-un cal graur s-a-aruncat,
Pe-un cal graur
Cu şea de aur,
Cu frâu de mărgăritari,
Ca la boierii cei mari,
Şi cu scările de-argint,
Cari n-am văzut de când sunt.  
Ia mai mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Plugusorul, Moldova,1930, Adolph Chevallier
Şi după ce-a-ncălecat, 
În târg la Dorohoi a alergat,
Doisprezece juncani a neguţat,
Negri ca corbul,
Iuţi ca focul,
Unde calcă
Balta seacă,
Broasca strigă:
Oacaca! oacaca!
Fugi, moşule, că te-a mânca!  
Ia mai îndemnaţi, flăcăi!
Hăi! hăi!
Şi după ce-a neguţat,
Acasă că s-a-nturnat
Şi, cum a sosit acasă,
Pe plugari i-a pus la masă,
Şi-a gândit, şi-a cugetat:
Unde-ar merge de arat?
Seama bine şi-a luat,
Plugurile şi-a gătat,
Plugarilor că le-a dat
Şi i-a pornit la arat
Pe dealul Galileului,
Care-i place grâului. 
Indemnaţi, flăcăi! 
Hăi! hăi!
Plugari-au prins a ara,
Brazdă neagră-a răsturna
Şi grâu roşu-a revărsa,
Grâu de vară,
Cu secară,
Să răsară
Până-n seară,
S-alunge foamea din ţară;
Grâu de vară arnăut,
A dat Domnul s-a făcut,
La anul a da mai mult. 
Pocniţi, măi! 
Hăi! hăi!
Iar boerul, Dumnealui,
Ce ca dânsul altul nu-i,
S-a dus la lună,
La săptămână,
Pe-un cal bun,
Cu şea de prun,
Cu picioare de alun,
Să vadă de-i grâul copt;
Grâul era copt,Răscopt,
În pai ca trestia,
În spic ca vrabia,
În grăunţ ca mazărea. 
Plesniţi, măi! 
Hăi! hăi!
Boerul s-a bucurat,
De călare s-a plecat
Şi trei spice a luat,
În buzunar le-a băgat,
Acasă că s-a-nturnat,
În curte că s-a băgat,
Pe masă le-a aruncat,
În curte s-a luminat. 
Mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Cucoana s-a supărat
Că e pâne de lucrat,
Dar boerul, Dumnealui,
Ce ca dânsul altul nu-i,
Nici în seamă n-a băgat,
În târg iute-a alergat,
Pe uliţe-a apucat.
Pe uliţa mică
N-a aflat nemică,
Pe uliţa mare
A aflat fier şi oţel de vânzare.  
Ia mai mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Boerul s-a bucurat
Şi pe loc a cumpărat
Mai multe oca de fier
Şi de oţel,
Şi s-a dus la Ile, ţiganu,
Care bate bine cu ciocanu’,
Şi-a făcut secerele
Mărunţele,
Cu zimţii de viorele,
Pentru fete frumuşele
Şi neveste tinerele,
Cu mănunchiuri de căpşună,
Cu-adevăr că nu-i minciună. 
Ia mai mai trageţi, flăcăi!
Hăi! hăi!
Şi-a strâns nepoţi şi nepoţele,
Tot copile frumuşele
Şi neveste ochişele,
Şi nişte babe bătrâne,
Care ştiu haru’ la pâne,
Şi cu ele în câmp s-a dus
Şi la secerat le-a pus.
Care cu dreapta trăgea
Postata mi-o şi gătea,
Care cu stânga trăgea
Snopul că mi-l şi făcea
Şi-n jumătăţi mi-l punea. 
Mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Dar boerul se gândea,
Se gândea, se răsgândea:
Unde-ar face aria?
Dar el mult nu s-a gândit,
Ci pe loc mi-o a făcut:
În fundul pământului,
În veliştea vântului,
Cu faţa de-aramă
Nebăgată-n seamă
Şi cu-un stâlp de-argint,
Care n-am văzut de când sunt.  
Ia mai mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Şi-a scos nouă iepe 
Sirepe,
De nouă ani sterpe,
Cu copitele de-argint,
Ce prind bine la pământ…
Cu copitele treierau,
Cu cozile felezuiau,
Cu nările vânt făceau,
Cu urechile-n saci puneau,
Nici căuş nu trebuia,
Cu dinţii înţăpuşau,
Bun de moară mi-l găteau.  
Ia mai mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!

Ceata de uratori, Moldova, Adolphe Chevallier
Şi-a încărcat nouă cară
De povară,
Nouă care ţărăneşti,
Nouă harabale boereşti,
Şi-a purces
La moară la Ivăneşti. 
Mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Dar morăriţa,
Iute ca criţa,
Când a văzut atâtea cară
Cu povară,
A pus coada pe spinare
Şi-a tulit-o-n lunca mare. 
Trageţi, măi! 
Hăi! hăi!
Dar ei au dat hăisa-n loc
La moara de la Mitoc,
Dar la moarî la Mitoc
Nu era apă-n lătoc
Cât să beie-un biet boboc. 
Mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
De-ai, iară, s-au luat,
Mai departe c-au plecat,
La moară la Brădăţel;
La moară la Brădăţel,
Într-o putină cu zer
S-a-necat o vacă cu-un viţel,
Şi-ntr-o oală cu chişleag
S-a-necat o babă cu-un moşneag, 
Trageţi, fecioraşi! 
Hăi! hăi!
Dar ei, oameni treji la minte,
Au păşit iar mai-nainte
Pân’ la moară la Bulai;
Iar la moară la Bulai
Se băteau şoarecii de doi ai
Pentru-o coajă de mălai,
Uscată de nouă ani,  
Ia mai mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Dar morariul sta în vatră
Cu gura căscată,
Cu moara stricată,
Ghibos,
Dar bun minteos,
Buiac,
Dar bun de cap. 
Mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Da’ moara sta pe-o costiţă,
Păştea frunzi de dumbrăviţă
Şi cu frunze de căpşună,
Cu-adevăr că nu-i minciună! 
Ia mai mişcaţi, băieţei! 
Hăi! hăi!
Dar morariul, meşter mare,
Mămulica cui îl are!,
Cu luleaua-n dinţi,
Cu dinţii rânjiţi,
Cu ochii boldiţi,
Cu ochii din steclă,
Cu dinţii de greblă,
Care, când te uitai la dânsul,‘
Deauna te şi umfla râsul,
A luat o scăfiţăCu trei tărâţă
Şi alergaŞi tot striga:
Ptrrr! ptrrr! şi nea, nea, nea!
Moara sta
Şi se uita. 
Mânaţi, băieţei! 
Hăi! hăi!
Steaua, Moldova, Adolphe Chevallier
Şi cu scafa de tărâţă
O amăgi pe portiţă.
Şi i-a dat un pumn în cap
Şi-a aşezat-o pe dulap,
Şi i-a dat un pumn în şele
Şi-a aşezat-o pe măsele,
Şi i-a dat un pumn în splină
Şi-a aşezat-o pe făină,
Şi i-a dat un pumn în gură
Şi făina prinse-a cură.
Dară nu curgea făină,
Ci curgeau aur şi mărgăritari
În curţile Dumneavoastră, boeri mari!  
Ia mai mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Dar boerul, Dumnealui,
De părere bună
Că-i făina bună,
A luat făina în poala mântalei
Şi a turnat-o-n chelna harabalei,
A luat-o poala sumanului
Şi a turnat-o-n chelna carului.
Îndemnaţi, băeţei! 
Hăi! hăi!
Şi după ce-a gătit,
Carele-a pornit.
Carele scârţâiau,
Galbenii curgeau,
Domnu’ gazdă-n cuşmă-i punea,
În buzunari îi isbea,
Acasă se pornea.
Acasă, când sosea,
Boii mugeau,
Harabagii din biciuşti pocneau,
Argaţii porţile deschideau. 
Pocniţi, băeţei! 
Hăi! hăi!
Dar jupâneasa, Domnia-Sa,
Când auzea
Porţile deschizând,
Carele scârţâind,
Boii mugind,
Harabagii din biciuşi pocnind,
S-a sculatDe pe-un pat
Mândru, rotat,
Din papuci pleoscăind,
Din rochiţă vânt trăgând,
Cu-un tulpan cărămiziu,
Că-aşa-I lucrul cilibiu:
Cu mâni mândre, soponite
Ca garoafele-nflorite. 
Mânaţi, flăcăi! 
Hăi! hăi!
Şi s-a luat din cămară
În cămară,
Pân’ la a noua cămară,
Şi-a găsit o sită rară,
De năgară,
Şi, văzând-o că-i prea rară,
I-a dat brânci pe uşă-afară. 
Trageţi, fecioraşi! 
Hăi! hăi!
Şi-aducându-şi aminte
Că mai are multe site,
A mers puţin mai nainte
Şi-a găsit o sită deasă
De mătasă
Pentru plugăraşi aleasă,
Şi-a adus-o-n-nuntru-n casă,
Şi-a cernut în sită şi covată,
Şi-a cernut făina toată.
Mânaţi, băeţei! 
Hăi! hăi!
Şi-a făcut un colăcel,
De-a dragul să te uiţi la el,
Colac mândru şi frumos
Ca şi faţa lui Christos,
Pentru plugari de folos.
Şi l-a pus în cuiu’ de jos,
Să fie uşor de scos.
Şi l-a rupt în două
Şi ne-a dat şi nouă,
Şi l-a rupt în trei
Şi-a dat lui Andrei,
Şi l-a rupt în patru
Şi-a dat la tot satu’,
l-a rupt într-o mieşi mi-a dat şi mie.
Mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Iarna in Moldova, Adolphe Chevallier
Am mai ura, ura, ura,
Da’ ni-i că vom însera
Şi, decât om însera
Pe la curţile Domniilor-voastre,
Mai bine pe la bordeiele noastre,
Că curţile Domniilor-voastre
Sunt tot cu var văruite,
Cu şindrilă-acoperite,
Cu cătramă cătrănite,
Dar tot mai bine să-nserăm
Pe la bordeiele noastre,
Ce-s cu baligă lipite,
Cu posderie-acoperite,
De bune, de rele,
Noi ne odihnim în ele.
Mânaţi, măi! 
Hăi! hăi!
Am mai ura, ura, ura,
Da’ ni-i că vom însera,
Şi noi nu suntem de pe-acolea,
Că suntem din Buda-veche,
Unde mâţa streche
Şi motocu’
Nu-şi află locu’,
Şi-un motoc
Nu-şi află locÎntr-un fund de poloboc.
Mânaţi, băeţei! 
Hăi! hăi!
Am mai ura, ura, ura,
Ne temem c-om însera
Şi nu suntem de pe-acolea,
Ci din munţi întunecoşi,
Să fiţi, boeri, sănătoşi!
Sara Sfântului Vasile
Să vă fie tot spre bine,
La mulţi ani cu sănătate,
S-aibă şi plugarii parte!
Ahoo! hahooo! 
Opriţi, copii!

Dictată de Simeon Muntean, agricultor român din Reuseni, sat în Bucovina

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.909 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.213 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.602 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...