Sunt perfect de acord de acord cu domnia-voastră că acest legum nu are de-a face cu estetica decât în chip accidental și numai în literatură sau în artele plastice. Pe farfurie, cartoful e un excelent aliment și merită toată atenția.
Îmi mărturisiți că aveți o adevărată slăbiciune pentru așa numitele pommes frites, de care v-ați lovit la toate raspântiile Parisului, unde le cumpărați în cornete și pe care eminenta domniei-voastre bucătăreasa n-a izbutit să le obție, măcar că ați vegheat direct la prepararea lor, în care ați fost inițiată de cele mai renumite cărți de bucătărie.
Îmi pare bine că v-ați convins prin experiența personală că în unt nu se pot face. Deci, nu mai insist. Nu v-au reușit însă nici în grăsime de diverse proviniențe și nici măcar în untdelemn. Ei bine, nu disperați.
Vă voi da aici o rețetă pe care eu o socot cea mai buna și vă asigur că după ce veți încerca-o, veți căpăta suficient curaj să riscați și rețeta mea de cozonaci, care vi se pare neverosimilă. Iată :
Atrageți mai întâi atențiunea eminentei domniei-voastre bucătărese să nu spele cartofii în apă. Dacă prețuiește apa (ceea ce ar fi de dorit), să se mulțumească să se spele ea pe mâini. Cartofii, să facă bine sa-i curățe numai cu cuțitul. Odată curățați, să-i puie între două șervete și să-i preseze până își pierd toată umezeala. Înainte de această prepararație, ea trebuie să fi avut grijă să puie într-un vas măduvă și untdelemn, părți egale. Când amestecul de untdelemn și măduvă (măduva veselă) clocotesc în vas, să arunce cartofii și să-i lase numai atâta cât să se rumenească puțin. Să-i scoată pe urmă și să-i puie deoparte, la cald, nu la foc.
Presupun că în timpul acesta domnia-voastră mâncați o omletă, la care vă urez poftă bună și a căreia rețetă în caz că v-a nemulțumit, vă voi da în proximul număr (are și omleta trucuri de fabricație). În momentul în care trebuie serviți, cartofii sunt aruncați din nou în amestecul clocotit, de care am pomenit mai sus și lăsați să se rumenească bine. Trebuie scoși cu o lingură cu găuri, ca să se scurgă tot lichidul.
Asta este.
Al domniei voastre Păstorel.
Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu; n. 30 iulie 1894, Dorohoi, Botoșani – d. 17 martie 1964, București) a fost un poet, avocat, scriitor, publicist român, epigramist, gastronom și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este Hronicul măscăriciului Vălătuc, pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu Gargantua și Pantagruel.
A fost fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu.
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi (mai jos), e foarte simplu și dacă nu-ți mai place, e la fel de simplu să te și dezabonezi.
