Nu sunt decât o muscă, o nimica toată în lumea asta mare, dar mare plăcere am și mult mă bucur când pot face rău omenirii.
Unde e o scârbă, o murdărie, acolo îmi place să mă tăvălesc, ca apoi să transport această murdărie în casele oamenilor. Îmi place să fiu propagatoarea celor mai grozave boli.
De pildă : când cineva suferă de febră tifoidă, de anghină difterică, nasul meu fin, mă avertizează îndată. Iau microbii acestor boli contagioase și repede îi transport, îmbolnăvind copii mici, oameni mari.
Plăcerea mea e când văd cum unii oameni nici nu’și dau seama de puterile și aptitudinile mele. Unii mă menajează, nu’mi fac nimic, alții, vorba vine, iau măsuri de apărare.
Măsuri că-ți vine să râzi. Cu apărătoarea de muște, de pildă! Vezi gospodinele, hâș, hâș, caută să ne dea afară din casă.! Unele camarade ies, dar multe dintre noi ne ascundem după dulapuri și când gospodina lasă perdelele jos, lipsindu-se de lumina soarelui crezând că a scăpat de noi, noi ieșim din ascunzișurile noastre și bâzâim cât putem spre ciuda gospodinelor și în hazul nostru!
Noi dormim cu ochii deschiși, căci viața noastră e scurtă. Voim a profita de scurta viață pe pământ, făcând cât se poate de mult rău.
Primăvara și vara, ne înmulțim enorm și în aceste anotimpuri se dă o luptă pe viață și pe moarte între noi și oameni. Dar oamenii se servesc în genere de arme stupide, pe când noi semănăm moartea din plin.
Nouă mult ne place să ne scăldăm și să lepădăm murdăriile și microbii de pe noi în vasele cu lapte destinate copilașilor. Noi facem escursiuni în bucătării, pe plăcinte, pe fripturi, pe bucate. Gustăm din toate, înainte de a fi duse la masă și nu ne jenăm, lăsăm urme pe unde trecem, iar oamenii înghit murdăriile noastre și germenii bolilor.
Ne petrecem copilăria noastră prin gunoaie, pe băligare, pe excremente, în latrine și oamenii în loc să ia măsuri în potriva noastră, ne menajează. Sancțiunile contra noastră, vorba vine, sunt caraghioase! Ca recunoștință, pentru binele ce ni-l arată, noi le arătăm tot răul de care suntem capabile! Puroiul de pe răni murdare, din flegme îl transportăm la oameni sănătoși.
Otravim mâncărurile, agravăm bolile, lăsăm prăpăd în urma noastră și oamenii care se pretind inteligenți ar putea să ne distrugă în fașe, dar ei nu o fac.
Oamenii singuri au constatat că o pereche de muște în plin sezon are 195,312,000,000,000 urmași.
Dacă oamenii ar da foc gunoaielor, dacă ar turna antiseptice pe murdării, dacă ar distruge muscăria, ar scăpa de atâtea boli, de atâtea epidemii, și ar feri sănătatea copiilor lor, dar oamenii a-toate știutori, nu iau imediat măsuri de apărare, nu distrug cuiburile de muște și apoi când aceste propagatoarea de boli grave se înmulțesc, e prea târziu de a lupta cu aceste dușmane mici la trup, dar teribil în pornirile lor criminale.
Contra muștelor
Un farmacist recomandă acest procedeu :
Soluție de aldehidă formică 30 gr + glicerină 30 gr + apă 40 gr și puțină Eosină pentru a colora amestecul în roz. Această soluție se toarnă în cantități mici pe farfurii. În scurtă vreme toate muștele din odaie cad moarte.
Noaptea nu e bine a ține aceste farfurii în odaia de culcare.
Dr. St. Ichim,1933
Cum scăpăm de muște
Ucideți o muscă în primăvară și ați făcut o faptă bună.
Ucideți o muscă în aprilie și ați ucis o sută, o mie de muște.
Ucideți o muscă în mai și ați oprit să nască milioane de muște.
Ucideți o muscă în iunie și veți micșora numărul muștelor.
Ucideți o muscă în iulie și n’ați ucis decât o singură muscă.
- Găsiți musca în pictura de mai sus.
