- Oare nu-i ciudat că actorul ăsta, aici, într-o ficțiune, într-un simulacru de pasiune, își poate pune sufletul în slujba intenției, astfel încât, în timp ce joacă, fața îi pălește, ochii îi lăcrimează și pare tulburat?
Hamlet, III, 2, 19 – 23
- Căutați ca discreția să vă conducă, gestul să corespundă vorbei, vorba gestului, luând seama să nu depășiți modestia naturii.
Hamlet, III, 2, 19-23
- Orice e exagerat depășește intenția piesei, al cărei scop a fost întotdeauna de a părea o oglindă a naturii, de a arăta trăsăturile virtuții, imaginea disprețului, adevărata vârstă și chipul timpului, forma și amprenta lui.
Hamlet, III, 2, 23-28
- Să știe bărbații că nevestele lor au simțuri ca și ei: văd, miros, simt în cerul gurii ce-i dulce și ce-i acru, exact ca soții lor.
Othello, IV, 3, 96-99
- Să știe (soții) că de greșim, greșelile lor ne-au îndemnat s-o facem.
Othello IV, 3, 105-106
- Nu-ți dai seama că sunt femeie? În timp ce mă gândesc trebuie să și vorbesc.
Cum vă place, III, 2, 265-266
- Cei ce cad într-o extremă în alta sunt nesuferiți și, mai rău decât alcoolicii, ei se supun batjocorii colective.
Cum vă place, IV, 1, 6-8
- Este bine ca femeia să ia de bărbat pe unul mai în vârstă decât ea. Așa se va potrivi mai bine cu el și va rămâne stăpână pe inima soțului ei.
A douăsprezecea noapte, IV, 3, 29-31
- Ce armură poate poate fi mai trainică decât o inimă curată? Cel a cărui cauză e dreaptă, e înarmat :’ dar cel a cărui conștiință este mânjită de nedreptăți, chiar de-ar fi acoperit de sus până jos cu oțel, tot gol rămâne.
Henric al VI-lea, III, 2, 233-235
- Sufletul face bogăția trupului. Așa cum soarele strălucește prin norii cei mai întunecați, cinstea iese la iveală prin cel mai sărac veșmânt.
Imblanzirea scorpiei, IV, 3, 175 – 176
- Pământul cel mai roditor este în același timp și cel mai propice buruienilor.
Henric al IV-lea, IV, 4, 54
- Bunăvoința repetată este răsplătită cu bunăvoință. Când leul alintă mielul, acesta îl urmează pretutindeni.
Henric al IV-lea, IV, 8, 49-50
- Iertarea ucide atunci când îi absolvă pe criminali.
Romeo și Julieta, III, 1, 203
- E atât de adevarat că iubirea e o nebunie, încât în orice ar vrea să facă unul, celalalt nu vede nimic rău.
Sonetul LVII, 13-14
- Motivul iubirii n-are motiv.
Cymbeline, IV, 3, 46
- Rușine celui ce condamnă aspru la alții ceea ce făptuiește el însuși.
Măsură pentru măsură, III, 2, 289-290
- Când doi oameni se suie pe un cal, unul trebuie neapărat se stea la spate.
Mult zgomot pentru nimic, III, 5, 40-41
- Puțină jale e semnul unei mari iubiri, dar multă jale puțină minte arată.
Romeo și Julieta, III, 5, 73-74
- Dacă ești înțelept, nu iubești, pentru că a fi înțelept și îndrăgostit în același timp, este ceva ce depășește puterea omului. Așa ceva e apanajul zeilor.
Troilus și Cresida, III, 2, 262-164
- Plânsul face ca durerea să devină mai puțin profundă.
Henric al VI-lea, parte a treia, II, 1, 85
- Mai bine-i să fii disprețuit decât să fii disprețuit în timp ce ești lingusit.
Regele Lear, IV6, 1, 1-2
- Tot așteptând să crească iarba, calul poate muri de foame.
Hamlet, III, 2, 365
- Puterea schimbă părerea.
Măsură pentru măsură, I, 3, 54
- Să se știe că noi, cei mari, suntem răspunzători de ceea ce fac alții :, iar când cădem, răspundem de ceea ce, în numele nostru, au greșit alții.
Antoniu și Cleopatra, V, 2, 175-177
- Reputația e o prejudecată falsă și stupidă. E obținută adesea fără merit și e pierdută pe nedrept.
Othello, II, 3, 270-272
- Pe cei de care am fugit pe când erau în viață, să nu-i batjocorim după ce au murit.
Henric al VI-lea, partea întâi, IV, 7, 49-50
- Iubește-i pe toți, dar încrede-te în puțini.
Totui bine când se termină cu bine, I, 1, 74
