Connect with us

Hi, what are you looking for?

Moda veche

Căsătoria la diferite popoare

Jean-Léon Gérôme, Marea baie din Bursa, 1885

Urmare

La Asirieni, poligamia era admisă. Herodot ne spune că toate fetele erau aduse în piața publică și vândute, iar cu banii ce se obțineau din vânzarea celor frumoase, se înzestrau cele urâte ; așa că zestrea era pe atât de mare, pe cât și fata era mai urâtă.
Egalitatea între soți nu putea exista din moment ce la mijloc era vorba de o vânzare : soția era deci sclavă.

Deși despărțirea n’a fost sistematic regulamentată, totuși a existat din faptul că Semiramida, femeia unui soldat asirian, consimte ca să-și lase bărbatul și să se remărite cu Ninu.

Ceremonia căsătoriei la Asirieni era numai un ospăț la care luau parte părinții, rudele și prietenii, iar soțul își lua martori că fuseseră în piață.

Căsătoria este considerată de Babilonieni ca fundamentul Statului ; ea era în principiu monogramă, numai în cazuri excepționale, când căsătoria rămânea fără copii sau soția suferea de o boală de care nu se putea vindeca, bărbatul avea dreptul să-și ia o concubină legitimă. Astfel, bărbatului îi era strict oprit de a avea relațiuni cu alte femei sau sclave.

Dacă se întâmpla ca un bărbat să aibă copii cu o sclavă, atunci era obligat a-și recunoaște copiii din acel concubinaj și să le facă parte din moștenire.

Căsătoria se încheia după ce mirele plătea pentru mireasă un preț de răscumpărare socrului său. Tot odată se fixa zestrea miresei și se încheia un act înscris ; fără de acest contract înscris, căsătoria se considera nevalabilă. Dacă socrul renunța la prețul de răscumpărare ce avea să-l plătească mirele, atunci acesta era obligat să plătească o sumă oarecare ca despăgubire pentru cazul când căsătoria se desfăcea.

Părinții fetei renunțau pentru totdeauna la drepturile lor asupra fiicei lor. Dacă femeia părăsește pe bărbat, atunci ea va fi aruncată din turn în jos.
Atât mirele cât și mireasa jura la zeii Samas și Aia-Ea (soare și mare), la orașul Sippar și la rege, că nu vor contraveni nicicând celor fixate de ei.

Samiții aveau obiceiul ca toți tinerii în etate de a se căsători să fie adunați la un loc și supuși unui examen. Tânărul căruia i se recunoștea mai multe calități, alegea cel dintâi printre fete și lua de soție pe acea pe care și-o alegea. Cel care avea note bune, alegea după el, altul cu note mai puțin bune după el… și așa alegeau toți la rând după merit.
Erau toți judecăți după calitățile lor personale, după purtare și după serviciile pe care le aduseseră Patriei.

În Formosa, când un tânăr vrea să se însoare și găsește o fată care-i place, vine în fiecare zi de cântă la poarta ei ; dacă fetei îi place, iese din casă și atunci se înțelege în privința căsătoriei, fără ca părinții lor să se amestece cât de puțin, ci numai după ce s’au înțeles amândoi, spun părinților. Ospățul de nuntă se dă în casa părinților fetei.

În Formosa, locuitorii socotesc ca o fericire mare nașterea unei fete, și țin mai mult la fete decât la băieți, fiindcă fetele le aduc gineri care să le sprijine bătrânețile.

În insula Ceylon, femeile aveau dreptul să ia doi bărbați. De regulă se cununa cu amândoi frații și locuiau într’o casă.
Copiii recunoșteau pe amândoi bărbații ca tată.

În Japonia, poporul compară frumusețea femeii cu razele binefăcătoare ale soarelui, consideră femeia ca bijuteria cea mai prețioasă a omului și nu neglijează nimic pentru a îi înălța valoarea și strălucirea.

Viața tenerei fete, deși supusă regulelor generale ale moralei lui Budha și Confucius, se petrece prea veselă și relativ prea liberă.

Tinerele fete – oricât este de severă religia lor – sunt consultate când este vorba de a-și alege bărbatul.

Cât despre zestre, japonezii nu cunosc acest obicei „imoral”. Ei se interesează mai mult de calitățile intelectuale, morale, precum și corporale, însă pietate filială este foarte căutată, ca cea mai mare garanție a virtuților conjugale.

În insulele Fiji, capul tribului are mai multe sute de femei, dintre care numai câteva sunt legitime celelalte sunt niște roabe, sau mai bine zis niște dobitoace domestice. El le ține, spre a le da soldaților ca dar.

Femeile legitime, când se mărită, sunt datoare a lua din popor câte o copilă, pe care o cresc cu cea mai mare îngrijire. Îndată ce ajunge ca de 12-14 ani, o spală o gătesc pe cap cu flori, o parfumează și o duc goală bărbatului ca dar, iar ea se depărtează.

În Noua Caledonie, când un bărbat, fie însurat sau nu, moare, fratele său este dator să ia pe femeia acestuia de soție ; obicei care era și la Evrei.

Hitentoții sunt poligami, fiindcă femeile lor se trec foarte repede ; de aceea cresc fete care să le înlocuiască.

Pe coasta Gabon, fetele sunt logodite de la etatea de 3-4 ani, la 13-14 sunt mame și la scurt timp îmbătrânesc, ori mor de timpuriu.

Regele din Cambodgia, avea cinci femei legitime, dintre care una mai de căpetenie și câteva mii de concubine ; orice părinte privea ca o mare cinste de a-și duce fata la palat.

La Tibetani, divorțul este foarte rar permis ; dacă însă se întâmplă, atunci se cere învoirea liberă a ambelor părți ; și nici unuia nu-i este iertat a se mai căsători nici odată, nici după moartea unuia din ei.

La Abesinieni nu există nici o căsătorie ; ambele părți pot face împreunări și le pot dizolva după plac.

În Siberia, la locuitorii păgâni, dacă un bărbat este nemulțumit cu femeia sa, fie chiar pentru cel mai mic lucru, el trebuie să-i ia numai vălul de pe cap, și despărțirea este gata.

Mai era obiceiul ca flăcăul să ia două neveste : una mai bătrână ca să îngrijească de casă și alta tânără.


Locuitorii din Luiziana nu se cunună pentru viață, se înțeleg mai dinainte ca să se desfacă îndată ce se vor sătura unul de altul.

La Mahomedani, divorțul a fost autorizat de Mahomed, pentru adulter, rele tratamente și injurii grave.

Urmează

Profesor Dr. Elefterescu, 1934

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...