Pe coasta Malabara în Tibet și în unele localități din Himalaya există și astăzi poliandria.
La Mezi și Perși, Zoroastru în Zend-Avesta recomandă căsătoria și nu admite poligamia decât numai în cazul când femeia este sterilă ; permitea bărbatului să-și ia o concubină, căci ei credeau că numai acei ce au avut copii pot dobândi fericirea cerească.
Despărțirea era admisă bărbatului în caz de adulter, sterilitate sau când femeia îi năștea numai fete.
Femeia era datoare să onoreze și să respecte pe soțul său ca pe o divinitate, dimineața cum se scula din patul conjugal era datoare să îngenuncheze înaintea bărbatului și să primească ordinele lui.
La Chinezi, căsătoria este considerată ca actul cel mai însemnat din viață ; însă, în unele provincii și azi se căsătoresc tinerii fără să se vadă vreodată.
În ziua hotărâtă pentru căsătorie, fata se suie într-un scaun dus de oameni foarte bogat împodobit : este însoțită de prieteni, părinți și rudele care îi duc zestrea. Scaunul este închis cu cheia, unul din părinți dă cheia ginerelui, care stă în prag și așteaptă pe fată ; dacă nu o găsește pe gustul lui, încuie ușa scaunului și trimite pe fată înapoi acasă cu toată lumea. În mai multe provincii bărbatul cumpără pe nevasta sa.
Părinții nu lasă ca logodiții să se vadă, nici să se cunoască până în ziua cununiei lor.
În ziua cununiei, logodnicul îmbrăcat în haine de gală, însoțit de muzică și de un alai mare, se duce la logodnica sa. La această ceremonie se alege un bătrân, care are rolul de mijlocitor de cununie, iar pe lângă acest bătrân și 14 babe bătrâne care petrec pe logodnic la casa miresei. Când ajunge acolo, logodnicul este primit cu o pompă mare de către fratele cel mai mare al miresei. După aceia el bea un ceai, joacă niște jocuri și salturi, își face rugăciunea, după care este condus de socrul său, cumnatul său cel mare și șase maeștri de ceremonie, la ușa camerei miresei sale, unde o găsește acoperită cu un voal.
Doi oameni care bat foarte tare pe un leagăn de metal și fac un zgomot infernal, urmează pe logodnic în acest marș de ceremonie și se pun la patul miresei ca o gardă de onoare.
După ce logodnicul intra în camera logodnicei, acum se văd unul cu altul pentru prima dată în viața lor. Amândoi salută patul, care este teatrul fericirii lor viitoare, pe urmă beau ceai și rom împreună, se așează după aceia la o masă, unde se află bucatele cele mai alese din bucătăria Chinezilor.
În cele dintâi trei zile, amândoi tinerii nu trebuie să vorbească, nici să vadă pe părinții lor.
O femeie chineză numai o dată poate să se mărite în viața ei, pe când unui bărbat îi este permis să se căsătorească în mai multe rânduri.
Fetele chineze, sunt păzite cu o mare strășnicie, ele ies foarte rar din camera lor și însoțite de mama sau tatăl lor.
La cununia unei fete, părinții trebuie să declare sub răspunderea lor, că fata este curată ; dacă însă ginerele găsește că s-a înșelat, atunci socrul trebuie să-l despăgubească de toate cheltuielile ce a făcut la nuntă, iar fata se întoarce acasă la părinți.
După moartea bărbatului, ea poate fi vândută ca o roabă de către moștenitorii bărbatului.
Profesor Dr. Elefterescu, 1934
Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.
