Connect with us

Hi, what are you looking for?

Strigoi

Care sunt semnele după care se cunosc Strigoii?

Sturtevant J. Hamblin, Family Group, 1845
...Bărbaţelul meu Iubit!
De aseara ai murit,
Of! şi nu pociu sa te uit.
Şi la altul sa ma uit!
El acum, ca mortul, ca sa nu-l îngroape,
Aştepta când fuse, de un gard aproape,
Şi-aci Ia'ndemâna un par bun cum vede,
Din cosciug la dânsul, mâinele repede,
Şi din loc smulgându-l la nevastă sare,
lnspăimântă’n dată, pe mic şi pe mare,
Toţi petrecătorii se înspăimântează,
Şi ca prinşi de friguri, se înfiorează,
O pornesc la fugă, ca o vijelie,
Care spre pădure, care spre câmpie.
Unii iar d'alături, sar într'o ogradă,
Alţii se împiedic', jos se fac grămadă,
Nu ştiu ce să zică, strig : “Aoleo Dracul !
Aoleo, ne'nghite de vii Vârcolacul!”
Iar nevasta-i dete fuga drept acasă
Ca o potârniche cu păşirea deasă.
Mortul iar în urmă-i în mână cu parul,
O mână în fugă ca vita văcarul.
Ea fugea de frică şi ţipă cu plânsul
El râdea gonind-o înnecat într’însul.
Dar cu astă faptă, bietul răposatul,
Ardică cu spaimă asupră-i tot satul;
Vârcolac crezându-l, pe loc alergară,
Cu prăjini, cu lemne, toţi se înarmară,
Şi sărind asupra-i în grab', cu iuţime,
Dând, îl omorîră cu mare cruzime.
Şi aşa, Păcală, cu multele-i glume,
Şi-a pierdut vieaţa şi s’a dus din lume,
Deci acum cu mortul mergând să-l îngroape,
Când era să treacă iar de pod aproape,
începu nevasta-i a strigâ'n glas mare:
Duceţi-l, de garduri, mai în depărtare,
C'apoi iar cu mâna de vr'un par se'ncurcă,
Ş’o să aveţi iarăş cu dânsul de furcă!.,

Denumirea de Moroiu se întâlnește mai ales în Ardeal și în părțile apusene ale Munteniei, precum şi în Oltenia. Împrumutându-se cuvântul și în celelalte părți, n’a putut fi pus alături în totul cu numele de Strigoiu, ci s’a căutat să i se dea o deosebire în înțeles, cât de mică măcar, și aceasta, firește în mod silit şi nestatornic. Astfel se face că unii zic că pocitura rea n’o dă Strigoiul, ci Moroiul precum se spune prin Bucovina; alții zic că Strigoiul se preface în ogar, în lup, iar Moroiul în muscă .

Amândouă aceste credinți, sunt numai niște însemnări nestatornice, cari nu vor putea niciodată să despartă cele două denumiri de căpetenie ale acelui Duh rău, întrupat în om viu, „în carne și oase”, sau numai întrupat, adică în Strigoiul viu şi Strigoiul sculat din mormânt.

Sunt și jumătăți de Strigoi, mai ales de Strigoaice, niște ucenice ale Strigoaicelor adevărate, cari fac pe ursită și omoară oamenii. Şi această însemnare ni se pare singuratecă, căci dacă o credem, trebuie să credem că sunt oameni cu însușiri mai diavolești decât ale Diavolilor, dacă e a da un astfel de crezământ zicalii: “cutare e un Drac şi jumătate “.

Tot aşa, vom da înţelesul ce se cade şi acestei însemnări romănăţene: “ Moroi şi Moroaice se numesc şi Ţiganii sau Ţigancele cari deoache copiii”.

Aici e altceva: Ţiganii au de obiceiu ochii negri; ochii negri sunt socotiţi de poporul român ca cei ce deoache mai adeseori, şi cum Strigoii, printre alte neajunsuri, au încă şi darul a deochiâ, Ţiganii au fost porecliţi de cineva, şi întâmplător, cu numele de Moroi: oameni cari deoache ca Moroii.

Din cine se naşte sau se face Strigoiul?

Cari sunt semnele după cari se cunosc Strigoii vii?

Acei bărbaţi, şi femei mai ales, din preajma noastră, cu cari sălăşluim laolaltă într’o grozavă primejdie, cari numai cu greu se pot afla? Căci, cum să ştii că vecinul de alături sau vecina din partea cealaltă, cari se culcă noaptea în casa sa, îşi Iasă peste noapte trupul pe pat, neînsufleţit, şi iesă afară, ca s ă se înhăiteze cu alte Duhuri rele, spre a săvârşi cele mai grozave blăstămăţii!

Sunt câteva semne, după cari se cunosc Strigoii, însă şi acestea sunt grele de aflat.

Moroi se fac şi acei cari au fost răi şi au avut fapte rele în vieaţă şi mai ales femeile cari umblă cu Necuratul, cu descântecele.

O singura mărturie îndoielnică ne spune că Strigoii, având cap de om şi coadă, au şi picioare de cai.

Credinţile despre părăsirea trupului omenesc de către suflet, se cunosc de mult. Din veacul IX se povesteşte că regelui Gunthram al Merovingienilor i-a ieşit odată sufletul sub chipul unui animăluţ.

Credinţa o întâlnim în Germania, Franţa, şi Elveţia. Se crede prin Serbia şi prin Bulgaria, unde mai ales sufletele vrăjitorilor şi vrăjitoarelor părăsesc trupurile, că dacă se strămută trupul celui ce doarme câta vreme sufletul îi este ieşit sub o înfăţişare de animal, acea vietate nu-şi mai găseşte locaşul ei la întoarcere, şi omul moare.

In Transilvania s’a văzut un muscoiu care voia să intre în gura unei femei, ce dormiâ. Fiind închisă într’un sac, femeia a rămas adormită şi nu s’a trezit decât după ce musca a putut scăpa din sac.

Românii cred că fluturii sunt suflete de copii mici; pealocuri acelaş lucru se zice şi despre unele păsărele.

Strigoiul este chel în creştetul capului, — de unde însă nu se poate scoate socotinţa ca toţi cei chei sunt Strigoi.

Cât sunt copii mici, Strigoii deoache, de unde iesă legătură cu însemnarea de mai sus, că Ţiganii ce deoache se numecc Strigoi.

Strigoii nu mănâncă usturoiu şi ceapă.

Numai copiii gemeni până la vrâsta de 7 ani, — adică atunci când, deşî văd, nu pot împărtăşi şi altora ştiinţa lor, —cunosc Strigoii.

Strigoii se feresc de tămâie.

In spre Sf. Andrei dorm afară.

Au coadă, adică şira spinării le este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr, care pe-alocuri se chiamă costroş. Armenii cred că vrăjitoarele bătrâne au coadă.

“Imi amintesc de o scurtă şi groasă crişmăriţă din Tecuciu, din mahalaua Ţigănimii, Safta Groasa, despre care se spunea că are coadă. Nu ştiu însă dacă se zicea că-i Strigoaică. La crişmă avea mare alişveriş” – Voronca, op, cit., p. 860.

La unii Strigoi, această coadă este mică; ea însă se întinde la căldură. Coada le este Strigoilor de putere, căci ea îi poartă şi tot ea îi învie.

Mai uşor este să se ştie dacă într’un sat sunt Strigoi; aceasta se cunoaşte după seceta care bântueşte, — căci Strigoaicele împiedecă ploile, de după ploile cu piatră, cu cari Dumnezeu le bate tocmai pentru că aceste Duhuri necurate nu-l lasă să ploaie ploaie curată, —şi după ploile cu soare, când se crede că una din Strigoaice se mărită ( însemnăm şi credinţa aceasta: când plouă cu soare, îşi mărită Dracul feciorii).

Cine ar dori cu dinadinsul să ştie cine e Strigoaică, poate află la Paşti, în biserică, în chipul următor: să prindă un şarpe, să-i taie capul, să-i pună în gură trei fire de paiu şi să-l tină în sân, în biserică, în ziua de Paşti. Atunci va vedea cine e Strigoaică.

Dacă vrai să cunoşti pe Strigoaice, cel întâiu şarpe ce-l vei vedea în Mart, să-l omori şi să-i tai capul. In gura lui să pui usturoiu de vară şi în ziua de Sf. Gheorghe, pân’ a nu răsări soarele, să-l pui în pământ. După ce creşte, îl strângi. La anul, în ziua de Sf. Gheorghe, să te ungi pe piept cu usturoiul acela şi să te sui într’un copac, şi toate Strigoaicele vor veni Ia copacul acela şi ţi se vor închină ca Ia cel mai mare. Atunci le întrebi :

— Tu unde te duci ?

— Eu merg Ia cutare, să-l sărăcesc!

— Da tu ?

— Eu merg Ia cutare să-i ieau mintea!

Alta merge să îmbolnăvească.

— Voi să nu mergeţi acolo, dar să vă duceţi pe al nouălea hotar, şi să vă bateţi, ş’apoi iar acasă să vă duceţi, căci dacă nu veţi ascultă, eu voiu şti! 

Cine petrece Lunia Paştilor pe un pod, vede Strigoaicele trecând pe acolo.

Pe Strigoaicele femei, şi pe vrăjitoare, le afli dacă strângi brânză de pe dinţi în Lunia întâia din Postul mare, dacă o păstrezi până la Paşti şi apoi dacă atunci o duci la biserică, că se arată Strigoaicele.

In sfârşit, alte chipuri le vom mai află când vom pomeni răutăţile şi păgubirile ce Strigoii aduc oamenilor…

Urmează

„DIN VIEAŢA POPORULUI ROMAN. Mitologie Românească. Dușmani și prieteni ai omului” de Tudor Pamfile

Dacă vrei să fii la curent cu ce drăcovenii mai apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.909 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.213 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.602 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...