Să aruncăm o privire filozofică asupra plăcerilor sau neplacerilor pe care le poate prilejui gustul.
Dintru început găsim aici aplicarea unui adevăr prea general, din păcate: omul este mult mai temeinic pregătit pentru durere decât pentru plăcere.
Într-adevăr, îngurgitarea unor substanțe cu gust acru, strepezitor sau amar în ultimul grad ne face să îndurăm senzații dureroase sau peste măsură de neplăcute. Unii susțin chiar că acidul cianhidric ucide atât de fulgerător numai pentru că stârnește o durere atât de imensă, încât forțele vitale n-o pot suporta fără a se stinge.
Senzațiile plăcute, dimpotrivă, se întind pe o scară mult mai restrânsă, și, deși e mare diferența între lucrurile insipide și cele ce fac placere gustului, e o distanță destul de mică între ceea ce trece drept bun și ceea ce are renume de a fi excelent, pentru clarificare, iată exemplul următor: primul termen, un rasol uscat și tare, al doilea termen, o halcă de vițel, al treilea termen, un fazan fript cum se cuvine.
Totuși gustul, așa cum îl avem de la naștere, este, dintre toate simțurile noastre, cel mai darnic dintre bucurii :
1. Deoarece plăcerea de a mânca nu este singura plăcere care, pentru cei cumpătați, nu e urmată de oboseală.
2. Pentru că e o placere din toate timpurile, pentru toate vârstele și pentru toate stările.
3. Pentru că ea ne încearcă, negreșit, cel puțin odată pe zi și poate fi repetată, fără a stârni un neajuns, de două sau de trei ori în acest interval.
4. Pentru că se poate îmbină cu toate celelalte plăceri, ba chiar ne mângâie în lipsa celorlalte.
5. Pentru că impresiile datorate ei sunt mai trainice și totodată mai legate de voința noastră.
6. Pentru că, în sfârșit, mâncând ne cuprinde o bunăstare specială și greu de definit, care vine din conștiința instinctivă că prin însuși faptul că mâncăm intregim pierderile de până atunci și ne prelungim existența.
Jean Anthelme Brillat-Savarin (1 aprilie 1755, Belley, Ain – 2 februarie 1826, Paris) a fost un avocat și politician francez, care și-a câștigat o faimă de epicurian și gastronom: „Grimod și Brillat-Savarin: cei doi scriitori au întemeiat efectiv genul eseului gastronomic”.
