Connect with us

Hi, what are you looking for?

Placeri vechi

bucuriile prilejuite de gust

BUCURIILE PRILEJUITE DE GUST.
Gustave Caillebotte (1848-1894) - Hors d'Oeuvre (1881 -1882)

Să aruncăm o privire filozofică asupra plăcerilor sau neplacerilor pe care le poate prilejui gustul.

Dintru început găsim aici aplicarea unui adevăr prea general, din păcate: omul este mult mai temeinic pregătit pentru durere decât pentru plăcere.

 Într-adevăr, îngurgitarea unor substanțe cu gust acru, strepezitor sau amar în ultimul grad ne face să îndurăm senzații dureroase sau peste măsură de neplăcute. Unii susțin chiar că acidul cianhidric ucide atât de fulgerător numai pentru că stârnește o durere atât de imensă, încât forțele vitale n-o pot suporta fără a se stinge. 

  Senzațiile plăcute, dimpotrivă, se întind pe o scară mult mai restrânsă, și, deși e mare diferența între lucrurile insipide și cele ce fac placere gustului, e o distanță destul de mică între ceea ce trece drept bun și ceea ce are renume de a fi excelent, pentru clarificare, iată exemplul următor: primul termen, un rasol uscat și tare, al doilea termen, o halcă de vițel, al treilea termen, un fazan fript cum se cuvine. 

  Totuși gustul, așa cum îl avem de la naștere, este, dintre toate simțurile noastre, cel mai darnic dintre bucurii :

1. Deoarece plăcerea de a mânca nu este singura plăcere care, pentru cei cumpătați, nu e urmată de oboseală. 

2. Pentru că e o placere din toate timpurile, pentru toate vârstele și pentru toate stările. 

3. Pentru că ea ne încearcă, negreșit, cel puțin odată pe zi și poate fi repetată, fără a stârni un neajuns, de două sau de trei ori în acest interval. 

4. Pentru că se poate îmbină cu toate celelalte plăceri, ba chiar ne mângâie în lipsa celorlalte. 

5. Pentru că impresiile datorate ei sunt mai trainice și totodată mai legate de voința noastră. 

6. Pentru că, în sfârșit, mâncând ne cuprinde o bunăstare specială și greu de definit, care vine din conștiința instinctivă că prin însuși faptul că mâncăm intregim pierderile de până atunci și ne prelungim existența. 

Jean Anthelme Brillat-Savarin (1 aprilie 1755, Belley, Ain – 2 februarie 1826, Paris) a fost un avocat și politician francez, care și-a câștigat o faimă de epicurian și gastronom: „Grimod și Brillat-Savarin: cei doi scriitori au întemeiat efectiv genul eseului gastronomic”.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...