Connect with us

Hi, what are you looking for?

Povești

Băutura Vieții

Dante Gabriel Rossetti, Cupa dragostei, 1867

Această legendă din Bucovina ne spune că preacurata fecioară Maria, îndată ce s’a simțit că e în altă stare, iși puse în gând, de supărarea și rușinea cea mare, ca să se înece, și poate că s’ar fi și înecat, dacă n’ar fi abătut-o de la aceasta un înger, pe care i-l trimise Dumnezeu, anume ca s’o abată de la gândurile ei cele nesocotite :

Maica Domnului, cât timp a fost mică, era foarte bine ținută de părinții  ei și ferită de orișice că nici muștele n’o supărau.

Dar cu toate că ea avea o purtare feciorească așa de cinstită și cu toate că i s’a dus vestea de mult acum ca este foarte de treabă, nu știu cum și în ce fel s’a întâmplat, că dupa ce crescu mai mare, se simți din ce în ce nu-ș-cum tot mai trândavă, adecă tot mai greoae, de cum fusese mai nainte, când după o bucată de vreme s’a cunoscut ea singură că-i grea. Și știind ea mai de nainte de la alte fete de seama ei: ce cinste-i aceea a face un copil de fată mare, a început a cădea pe gânduri și a se descuraja. Și în descurajarea ei cea mare a hotărât să meargă și să se înece în vre-o apă spre a scăpa de rușinea cea mare ce o așteaptă.

Atunci Domnul Dumnezeu, care știe toate gândurile cum se nasc în creerii oamenilor, aflând de gândul preacuratei fecioare Maria, fără a sta și a judeca mult ce e de început și de făcut cu dânsa, a chemat pe un înger la sine și i-a zis :

— Du-te, îngere, în taină la Maria, fiica lui Iachim și a Anei și depărtează de la dânsa gândul ei rău ce i-a intrat în cap, adică că vrea sa se înece, căci cu nimic nu-i vinovată să facă așa ceva, de oarece ea prin umbrirea Duhului sfânt este însărcinată.

— Iaca merg ! — zise îngerul — dar oare ce oiu folosi eu, fiind ea așa de groaznic hotărâtă numai și numai să se peardă ?

— Mergi numai, dacă-ți zic, caci povățui-te-voiu eu și mai departe ce și cum ai să faci !

Și merse îngerul și o întâlni pe prea curata fecioară Maria eșind chiar atunci de acasă și pornindu-se unde și-a fost propus să meargă.

— Bun întâlnișul ! — zise el cum se apropie de dânsa.

— Mulțumim d-tale ! — răspunse preacurata fecioară Maria.

— Dar din cotro și unde ? — întrebă îngerul.

— la mă duc și eu în cotro m’or duce ochii și picioarele ! — răspunse preacurata fecioară Maria supărată.

— Dacă ași ști că nu ți-ar fi cu suparare m-ași duce și eu cu d-ta, caci după cum văd amândoi avem unul și același drum ! — zise îngerul mai departe.

Preacurata fecioară Maria îl măsură din cap până în picioare cu privirea și apoi îi răspunse:

— Despre mine!… poți merge, că eu una nu te opresc!

— Și pornindu-se merg ei amândoi mai departe, fara însă a ști în cotro și la ce merg.

Și s’au dus ei așa o zi întreagă, fără ca îngerul, ce o însoția, să se gândească măcar cât de puțin cum să-i scoată gândurile cele rele din cap. Și trecură ei prin păduri și prin sate, până ce a început a li se întuneca dinaintea ochilor și a se trezi de odată cu noaptea împrejurul lor.

Atunci zise Maria către îngerul pe care-l credea ea de un fecioraș fără căpătâiu ce a luat lumea în cap ca și dânsa.

— Ce vom face acum, ca-i cap de noapte ?

— Ce să facem? . . . ia ne-om duce la vre-un om și-l vom ruga ca să ne primească în casa sa peste noapte ! . . . alta ce să facem?

Și merg ei după aceasta la un om, care, din întâmplare, locuia în apropiere, Și cum ajung se roagă ca să-i primească în casa până dimineața.

Omul acela, fiind din firea lui un om foarte bun la inimă, nu se puse de pricină, ci-i primi și-i omeni ca pe niște călători și apoi se culcară cu toții.

Și dorm ei până dimineața, fiind-că erau foarte trudiți de drumul cel lung ce l-au fost călcat.

A doua zi se scoală îngerul desdemineață, se spală pe obraz, spune rugăciunile și apoi, luând o ulcică, zice către omul de casă :

— Bădișorule! n’ai d-ta să-mi dai niște semințe de pâne cu cât s’ar umplea ulcica aceasta?

— Ba am, fecioraș, și ți-oiu da bucuros, de ce să nu-ți dau! Și pe loc se duce omul și-i aduce câte un pumn bun din fiecare sămânță.

Atunci îngerul , luându-le, le pune în ulcica pregătită, toarnă apă într’ânsa, și apoi o pune la foc ca să fearbă bine, cât a știut el că-i va fi de ajuns. După aceasta, trăgând-o la o parte ca să se răcească, a luat un pahar și a turnat puțină zeamă din fiertura aceea ca să bea. Bea el un pahar, și dă apoi și omului să bea. Și omul, după ce a băut, nu se putu destul mira de bautura și de dulceața acelei zeame de pâne.

Pe când s’a fiert însă băutura aceea și pe când paharul se perinda de la înger la omul de casă, pe atunci preacurata fecioară Maria dormia încă dusă. Mai după aceea, trezindu-se, spălând-se și rugându-se și ea, întrebă :

— Ce faceți d-voastre acolo și mie nu-mi spuneți nimic, sau să-mi dați și mie din ceea ce ați facut?

— Iaca ce-am facut ! — zise îngerul — băutura vieții ! Și dacă ai poftă, ți-om da și d-tale de băut ! — și cum rosti el cuvintele acestea, îi dete și ei un pahar din băutura vieții de băut.

Bea acuma și preacurata fecioară Maria un pahar, mai bea unul, și încă unul, și nu se poate destul mira de bautura cea atât de dulce și de bună mai de hai decat zaharul și mierea.

Și după toate acestea, mulțumind omului pentru primire, es din casa cu gândul spre a-și urma pribegia mai departe. Dar cum eșira în drum sta preacurata fecioara Maria, sta și îngerul, stau și unul și altul, și nu știu încotro să apuce. Când, de la o vreme, zice Maria către fecioraș, adecă către înger :

— Ce stai locului și nu pornești în cotro-va ?

— Pornește d-ta mai întâiu ! — zice îngerul, cum ai mers până acum înaintea mea, mergi și de acuma !

— Ba eu nu m’oiu duce, ci mă întorc mai bine acasă !

— Dacă te întorci d-ta, atunci ma întorc și eu, căci se vede că așa a vrut Dumnezeu!

Și s’au întors amandoi spre casă.

Și așa a scăpat preacurata fecioară Maria de gândurile cele rele ce o apucase.

Iar pricina scaparii sale să fi fost bautura cea dulce din care i-a dat îngerul să bea și din care n’a fost gustat până atunci nici odată în viața ei.

Legendele Maicii Domnului de Simion Florea Marian, Academia Română – 1904

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi și alte povești.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.929 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...