Connect with us

Hi, what are you looking for?

Moda veche

Asemănarea dintre om și animal

Charles Le Brun, Omul- leu, omul-urs

Urmare

Aristotel pretinde că, deși nu există asemănări propriu-zise între om și animal, se poate întâmpla totuși ca anumite trăsături ale feței omului să amintească de un oarecare animal.

Giambattista della Porta a mers mai departe decât Aristotel, pentru că el a găsit în fiecare chip uman figura unui animal sau a unei păsări, judecând pe oameni prin darurile de la natură ale animalului ale cărui trăsături i se pare că le poartă. (După opinia lui, Platon seamănă cu un câine de vânătoare.)

Maimuța, calul, elefantul sunt animale care seamănă cel mai mult cu specia umană prin conturul profilului și al feței. Cele mai reușite apropieri se fac cu leul, calul, câinele, elefantul și vulturul.

Cei care se aseamănă cu maimuța sunt abili, activi, îndemânatici, vicleni, ironici, zgârciți și câteodată răutăcioși. Cei asemănători calului se remarcă prin curajul și noblețea sufletească. O frunte ca cea a elefantului anunță prudență și energie. Un om care, prin nas și frunte, seamănă cu leul văzut din profil, nu va fi desigur un om obișnuit (fața leului exprimă energie, calm, forță). Dar un asemenea caracter se găsește foarte rar imprimat pe o față omenească.

Apropierea de trăsăturile câinelui anunță la om fidelitate, spirit de echitate, poftă de mâncare moderată, iar apropierea de trăsăturile lupului, un om violent, dur, laș, feroce, pasionat, viclean și sângeros. Asemănarea cu vulpea indică meschinărie, slăbiciune, viclenie și violență.

Linia care taie botul hienei poartă însemnul unei durități neînduplecate. Asemănarea cu tigru anunță o ferocitate lacomă. Ce expresie de perfide se citește în ochii și pe chipul tigrului! Câtă mânie sângeroasă! Linia care formează gura tigrului și a linxului este expresia cruzimii. La pisică, citim : ipocrizie, atenție, plăcere pentru mâncăruri fine. Pisicile sunt în mic niște tigri îmblânziți prin educație domestică.

Asemănarea cu ursul indică ferocitate, furie, forță de distrugere, o stare de spirit nesociabilă. Cea cu porcul mistreț anunță o natură greoaie, lacomă și brutală. Bursucul este josnic, bănuitor și lacom. Boul este răbdător, încăpățânat, greoi și cu mare poftă de mâncare. Linia care desenează gura boului și a vacii este expresia nepăsării, a prostiei și a încăpățânării. Cerbul și căprioara : timiditate, teamă, sprinteneală, atenție concentrată, expresie cuminte și plăcută a nevinovăției.

Asemănarea cu acvila anunță noblețe, o energie victorioasă. Ochiul său strălucitor are în el flacăra fulgerului. Vulturul este mai suplu și în același timp are în el ceva mai puțin nobil decât acvila. Bufnița este mai slabă, mai timidă decât vulturul. Papagalul afectează energie, este supărăcios și flecar.

Toate aceste asemănări variază la infinit dar ele se lasă foarte greu descoperite.
Acestea au fost principiile fiziognomoniei, așa cum reies ele din opiniile lui Aristotel, Albert le Grand, Porta și alții, dar mai ales din ale lui Johann Kaspar Lavater, care a scris cel mai mult în această chestiune și care, uneori, a presărat în opiniile sale câte o picătură de bun-simț.

Când tratează despre mișcările capului și ale feței el vorbește cu înțelepciune, ca și atunci când vorbește despre gesturi și părțile mobile ale corpului și care exprimă pe figura omului ceea ce simte în sufletul său și momentul în care trăiește acel sentiment.

Dar bate câmpii atunci când vrea să găsească geniu în mâinile omului și să observe consecințe importante într-un efect aproape nul. Fără îndoială, în obrazul omului, în frunte, în ochi, în nas, în gură, se pot citi trăsături specifice care deosebesc pe omul inteligent de cel prost, pe omul cinstit de cel rău, dar nu întotdeauna poți avea încredere în toate acestea.

Băutura valorează mai mult decât vasul care o închide și cu toate că fizionomiștii admit această perfectă armonie dintre frumusețea fizică și cea morală, se poate vedea adesea viciul și prostia sălășluind în cele mai frumoase persoane.

Părerea mea este că natura este o mamă înțeleaptă și că ea, dacă ar înfrumuseța și pe dinăuntru pe toți cei care îi place ei să-i facă frumoși pe dinafară, un mare număr dintre copiii ei s-ar revolta.

Lavater vorbește în chip nesăbuit mai cu seamă despre femei. Le judecă cu o lipsă totală de obiectivitate, nedrept, fără precedent în considerațiile unui om de știință. Nu se poate încredința hârtiei – spune el – cea mai mare parte a observațiilor care s-au făcut despre femei, iar paginile dedicate lor sunt îngrozitoare. Pentru că ele sunt mai slabe decât bărbații și fizionomia lor e mai puțin pronunțată, sunt oare ele mai puțin capabile de virtuți și de inteligență? Sunt ele mai de disprețuit decât bărbatul? Întrebarea acesta cred că nu are nevoie de răspuns.

Atâta vreme cât știința descifrării fizionomiilor îl va învăța pe om să-și cunoască propria-i demnitate, această știință, în mare măsură himerică, va merita totuși elogii, deoarece va avea un scop util și lăudabil.

Dar atâta vreme cât ea va afirma că o persoană constituită într-un anume fel e vicioasă de la natură și trebuie să fugim de ea ca de un pungaș, ca să nu ne încredem în ea, ca de un ucigaș sau de o prostituată, că o asemenea persoană, cu toate că are o înfățișare plăcută, o aparență de bunătate și candoare, totuși trebuie să o evităm pentru că anumite linii sigure ale feței ei ne spun că are o fire îngrozitoare – atâta vreme cât vom crede toate acestea, fiziognomonie va fi o știință oribilă deoarece instituie fatalism.

Deci, pentru că o femeie are rădăcina nasului adâncită, are pieptul mare, dintele canin ieșit în afară, această femeie este o prostituată infamă!… Pentru că o femeie are un neg pe bărbie, înseamnă că e o furie, o persoană cu care nu ne putem înțelege, de care trebuie să fugim, disprețuind-o! Pentru că un bărbat nu-și îngrijește dinții, înseamnă că are sentimente nedemne!… Nimic mai absurd ca aceste opinii!

Să decidă toată lumea : dacă au văzut femei cu rădăcina nasului adâncită, cu sânii puternici și caninul ieșit înafară, toată lumea crede că acestea sunt prostituate? Dacă se cunosc bărbați care-și neglijează dantura, trebuie să sperăm că nu toți oamenii aceștia sunt josnici. Dar așa pretinde știința fiziognomoniei!

Ah, știința aceasta nu este destinul!

S-au văzut oameni destul de încrezători în această știință, care și-au însușit defectele înscrise pe fețele lor, devenind vicioși, într-un anume fel, pentru că fatalitatea fizionomie lor îi condamna. La fel cu aceștia, au existat oameni care au renunțat la virtuți pentru că fatalitatea stelei lor i-a împiedicat să fie virtuoși.

Dicționar infernal de Jacques Colin de Plancy, 1825

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...