Connect with us

Hi, what are you looking for?

Placeri vechi

Artiștii și hașișul

Efectul hașișului, 1875, Pasquale Liotta

Artistul e o fire deosebită. Sensibilitatea lui e mai delicată, spiritul lui e mai ascuțit și acolo unde noi vedem lucrul așa cum ni se pare că trebuie să fie normal, artistul zărește o infinitate de arabescuri și nuanțe cu ajutorul cărora își clădește el opera de artă.

Cu cât calitatea aceasta de a vedea natura în largul ei e în fiecare om mai dezvoltată, cu atât artistul e cu un cuvânt mai mult creator. Pentru un adevărat artist, care nu adună în operele sale numai amănunte de stare civilă, slăbirea acestei calități e o adevărată pierdere.

Tutunul și cafeaua sunt musafirii obișnuiți și periculoși ai tuturor artiștilor.

De origină orientală, hașișul, ale cărui urmări sunt atât de triste și de cunoscute, a fost importat în Europa din timpuri îndepărtate, cu ajutorul marinarilor care îl fumau pe ascuns. Pedepse, ca și contra tutunului, au fost semnate, dar rezultatul a fost nul.

Hașișul câștiga din ce în ce mai mult teren în viciile Europenilor. De când libertatea individuală a fost asigurată, cei care l-au întrebuințat iarăși mult, au fost artiștii. Așa de pildă au fumat hașiș Gerard de Nerval, Theophil Gauther, care l-au adus dea dreptul din Orient, Charles Baudelaire și alții ; Alexandre Dumas-Pere desigur că i-a cunoscut aroma ; de oarece intr’unul din romanele sale celebre face o adevărată apologie a hașișului.

Senzațiile sale sunt admirabil descrise de Théophile Gautier intr’un foileton din „La Presse”.
Numeroși filozofi au studiat efectele hașișului asupra organismului. Charles Robert Richet experimentând asupra lui însuși rezumă în trei fraze efectul dozelor de hașiș:

Luat în infimă cantitate dezgheață mintea făcând’o aptă lucrurilor grele de priceput și mai dă și o continuitate uimitoare ideilor. Doza fiind mărită, consumatorul simte nevoia să se plimbe, să joace, să țipe. Senzațiile, mai ales cele auditive, se măresc grozav. Luat în doză și mai mare eul ți se pierde și ești ispitit să te arunci pe fereastră,, pe o prăpastie unde să scapi de noțiunea pământului și a lumii acesteia. Sufletul ți se dezlipește în acel moment de trup și ți se pare că te afunzi în eter.

Toate acestea însă numai foarte puțin timp. Senzațiile devenind banale, doza se mărește și intr’un an doi de la păcătuirea cu hașiș, voința se dizolvă, mintea ți se îngreunează și te apropii cu pași repezi de nebunie.

S. Nicoară, 1924

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O, Frumuseţe? Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;

Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu – zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

Florile răului, Charles Baudelaire

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...