Connect with us

Hi, what are you looking for?

Scoala veche

Aristotel

Francesco Hayez, Aristotel, 1812

DIN ISTORIA PEDAGOGIEI

Aristotel s’a născut la a. 384 n. d. Christ. în Stageiros (Macedonia). Tatăl său era medicul regelui Amyntas al Il-lea. Pe părinţii săi perzându-i de timpuriu, la varsta de 20 ani se duce la Athena, unde timp de 17 ani ascultă învăţăturile lui Platone, care în urmă se făcu amic bun cu el. După moartea lui Platone, devine educatorul lui Alexandru cel Mare, al cărui tată, Filip, a ţinut atât de mult la Aristotel, în cât a zis : „Nu ma bucur atât că mi s’a născut un fiu, de cât că acela s’a născut pe timpul lui Aristotel !”  După moartea lui Filip, Aristotel nu mai este educatorul lui Alexandru Macedon, prietenia însă nu se strică între ei, ba Aristotel suferea chiar din pricina asta, căci întorcandu-se la Atena unde deschide în Lykeion şcoală, şi întreţinând relaţiuni cu Alexandru Macedon, este pârît de partida antimacedonă că este imoral, conrupt, numai ca să’l poată perde. El fuge atunci din Atena, zicand că „nu voeşte să dea prilegiu Atenienilor ca să mai păcătuiască o dată contra filosofiei!” Moare la anul 322 n d. Chr.

Din scrierile cari ne-au rămas de la el ne putem convinge, că el a fost cel mai învăţat om de pe timpurile sale. Ba învăţăturile sale au rămas unice şi neîntrecute până în evul mediu, şi de şi acum sunt multe lucruri cari de la el încoace ori că s’au desaprobat, ori că s’au desvoltat şi lămurit mai bine, totuşi şi acum ori şi cine poate citi cu cea mai mare plăcere scrierile lui.

Ca pedagog se ridică asupra antecesorilor săi prin aceia, că el pe lângă acea că zicea că educaţiunea să desvolte într’un mod armonic puterile fizice şi intelectuale a copiilor, că mai ales simţurile principale, că simţul de demnitate, iubirea de dreptate, compătimirea şi stăpânirea de sine să se desvolte prin educaţiune , dar mai zicea, ca părinţii să fie primii şi cel mai principali educatori, statul să aibă numai controlul asupra acestei educaţiuni.

Mai are marele merit, că a dat un avânt mai mare ştiinţelor naturale prin aceia, că el în învăţătura sa se ocupă mult cu aceste ştiinţe. Mai ales s’a ocupat cu antropologia şi principiile stabilite de el în acest studiu, pot fi primite şi de noi fără de nici o reservă.

„Minte sănătosă în corp sănătos” iată punctul de plecare al lui Aristotel în privinţa asta. Voeşte să se dea multă osteneală şi pentru întărirea şi dezvoltarea corpului, căci şi inteligenţa şi inima numai atunci ne poate ferici, când corpul este sănătos.

Nu mai puţin important este aceea, că el în privinţa metodului, urmează nu pe învăţătorul său Platone, care tot-dăuna urma metodul deducţiunii, ci se întoarce la metodul inductiv al lui Socrate. Şi prin asta se face întemeietorul adevăratului empirism, adună mai nainte noţiuni, face intuiţia asupra lucrurilor, şi numai după aceea stabileşte apoi legile, numai după aceea dă definiţiunea!

Iar prin aceia, că el toată observaţiunea şi-o întemeiase asupra ideilor, asupra spiritului, şi nu a fenomenelor — negreşit că a conlucrat mult la dezvoltarea ştiinţei despre suflet, înaint e de el, aproape toţi învăţaţii se ocupau, mai ales cu natura şi felul lucrurilor, Aristotel începe numai să se ocupe cu forma, cu diferitele grade de dezvoltare ale sufletului. Şi în privinţa asta stă mai presus decât toţi cei-lalţi învăţaţi înnainte de el. Şi de şi nu are arta oratorică a me ­ şterului său, prin aceia că şi-a dat bine socoteală despre ori ce situaţiune sufletescă, că a căutat în toate cauza, a căutat scopul şi hotarul — prin acesta cum zic, a fost în stare să ne dea cele mai precise doriniţiuni, să ne lămurescă mai mult asupra căuşelor lucrurilor. Patru cauze sînt, fără de cari omul nu- poate să înţelegă filosofia. Iată acele cauz e : a formei, a materiei, a mişcării, şi la sfârşit cauza finală.

În privinţa asta cât de îndărăt erau faţă cu el antecesorii săi, ne-o putem lesne explica, dacă ne gândim Ia aceea, că Platone aşa definia pe om : este o fiinţă fără aripi şi fără fulgi!

Atât filosofia cât şi pedagogia este dusă nainte de către el prin aceia, că el a zis că trebue să ne ocupăm mai ales cu filozofia, de oare-ce filosofia este studiul despre suflet, iar aceea ştim că în lume nu numai materia există, ci şi suflet, ba acesta este cea mai valoroasă parte a omului.

Pentru pedagogie — ce pe noi ne priveşte mai de aprope — este importantă mai ales Etica lui Aristotel, pe care o putem rezuma în următorele : Scopul este fericirea, care numai din virtute poate să se nască. Virtuţile etice sunt: nobleţă sufletului, curajul, amiciţia, şi mai pre sus de toate simţul de dreptate! Virtuţile filozofice sunt: inteligenţa, ştiinţa şi arta.

Moralitate numai acolo poate fi, unde este libertate, căci numai când omul e liber, când poate face ceva din propria sa voe şi convingere, numai atunci poate face fapte morale !

Viaţa petrecută ocupându-ne numai cu ştiinţe şi arte, este Dumnezeiască , viaţa unui om politico-moral este omenească , iar acei cari trăiesc numai în plăceri trupeşti — du c o viaţă animală !

In privinţa vederilor sale sociale, zice că omul este supus statului, că binele public este mai pre sus de aceea unui individ, că statul este dator să îngrijescă de viaţa şi fericirea omenilor cari compun acel stat prin educaţiune şi instrucţiune şi numai atunci este dreaptă guvernarea, când îşi împlineşte în conştiinţă acea datorie !

Asta ar trebui să se pună în vedere şi în elitele noastre tutu ­ror guvernelor!!!

Lumina pentru toți, 1887

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi (mai jos), e foarte simplu și dacă nu-ți mai place, e la fel de simplu să te și dezabonezi.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.690 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.127 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.501 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...