Connect with us

Hi, what are you looking for?

Leacuri vechi

Altoire sau vaccinare

The cow-pock or the wonderful effects of the new inoculation, 1802, British Cartoon Prints Collection

În anul 1796, un medic englez cu numele de Jenner a observat că femeile care mulgeau vacile bolnave de cowpox (bășicuțe umplute cu puroi pe uger), căpătau și ele bube asemănătoare ca cele de pe uger și aceste femei rămâneau imune în timpul epidemiilor de variole (nu căpătau variolă).

Edward Jenner atunci avu idea genială de a altoi puroiul cowpoxului la oameni sănătoși spre a-i feri de vărsat, și ideea reuși.

Azi toată lumea se vaccinează (se altoiește). E o operațiune constând din introducerea limfei vaccinale sub piele printr’o înțepătură sau zgârietură. Înainte vreme vaccinul nu se lua numai de la animale, dar și de la copiii vaccinați, dar cum s’a constatat că vaccinul de la om poate transmite sifilis sau tuberculoză, s’a renunțat la vaccinul uman și acum se întrebuințează numai vaccin animal.

Vaccinarea se poate face la orice vârstă, începând de la 4 săptămâni de la naștere. După trecere de 8 ani puterea vaccinului fiind slăbită, se face o nouă vaccinare.

Vaccinarea se face de obicei pe partea de sus a brațului, sub mușchiul deltoid. La femei, la fetițe, pentru ca semnele vaccinului să nu fie vizibile, se altoiește la coapsă, sau pe gambă.
Înainte de a face vaccinarea, trebuie neapărat să se ia toate măsurile de antisepsie și asepsie. Să se spele locul pe care se va vaccina cu apă caldă și cu săpun, apoi vom face freca cu alcool pur și vom lasă să se usuce.

Instrumentele vor fi sterilizat prin fierbere sau la flacăra unei lămpi. Înainte se făceau vaccinurile cu o lanțetă, dar cum tăișul i se strica foarte lesne, azi se face cu un ac de vaccinare (vaccinostil), un fel de condei de oțel cu vârful ascuțit și pe una din fețele lui având un șănțuleț. Vaccinostilul se poate steriliza prin fierbere într-o soluție de carbonat de sodă sau prin o flacără.

Vaccinarea prin înțepare se face astfel : Încărcăm vaccinostilul sau lanțeta pe una din fețe cu vaccin și vârâm vârful instrumentului în piele în mod pieziș la o adâncime de vreo doi milimetri și îl lăsăm acolo câteva minute. Apoi când îl scoatem, îl frecăm așa că tot vaccinul să rămâie în rană. Pentru a fi mai sigur, facem câte 2 – 3 înțepături la fiecare braț. După aceia lăsăm rana dezvelită la aer, pentru ca sângele ce iese să se usuce și să oprească vaccinul. După aceea, lăsăm pe cel vaccinat să se îmbrace.

Vaccinarea prin scarificare (zgâriere) se face astfel : După ce locul a fost aseptizat (spălat) facem mai multe zgârieturi pe piele, foarte superficial, ca să nu curgă sânge. Zgârieturile vor fi lungi de 2 – 3 milimetri.

După ce am zgâriat astfel, vom unge zgârieturile cu limfă și vom lăsa și în acest caz brațul descoperit până ce vaccinul se va usca.

După ce am vaccinat, observăm următoarele : În primele 2 – 3 zile nu se văd decât rănile pe care le-am făcut.

Pe la sfârșitul celei de a 3-a zi, se observă un punct roșu, rotund în dreptul fiecărei răni. În mijlocul roșeții se vede ca o pișcătură de purice.

În ziua a 4-a roșeața este mai vie, este ridicată, având la mijloc o scobitură.

În ziua a 5-a ridicătura se transformă într-o bășicuță.

În a 6-a zi și roșeața și bășica se măresc și e înconjurată de o aureolă argintie plină de lichid.

În a 7-a zi pustula se umflă și mai mult cu lichid, iar roșeața se întinde și mai departe.

În a 6-a și a 7-a zi limfa este bună pentru vaccin.

În a 8-a zi pustula e și mai plină, roșeața și mai întinsă.

În a 9-a zi bășica se turbură și vârful ei se acoperă de o coajă negricioasă. Bolnavul are dureri, are temperatură și tine brațul în jos.

În a 10-a zi pustula se turtește, umflătura e mare, durerea este și mai vie și uneori bolnavului îi se prind ghidurile de la subțiori.

În a 11-a zi pustula începe să se usuce, devine tare, se acoperă cu o pojghiță de culoare galbenă murdară sau cenușie.

De la a 12-a zi în loc de lichid curat se află puroi sub coajă, care din zi în zi se împuținează, căldura scade, inflamația scade și dispare.

Între a 20-a și a 25-a zi, coaja cade și în locul ei rămâne o cicatrice indelebilă, care rămâne toată viața.

Dr. Gr. Chiru, 1932

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...