Înrâurirea ingredientelor tari, ca : ardeiul, cuișoarele, nuca tămâioasă precum și a băuturilor alcoolice, este absolut necontestată : alcoolul, de pildă, are o înrâurire extrem de excitantă asupra sistemului nervos, mărește tensiunea arterială și intensifică circulația, ceea ce are drept consecință afluxul sanguin în regiunea abdominală și genitală și prin urmare creșterea poftei sexuale.
Numai astfel se explică de ce sub influența alcoolului rațiunea se întunecă și îndeamnă atât de des la cele mai grave crime pasionale sau sexuale. De aceea mulți medici consideră alcoolul ca mijloc indirect de excitare și ca atare de incitare la excese și dezordini.
Desigur că Goethe pleacă de la astfel de considerente când pune în gura fratelui Martin în actul întâi din „Goetz von Berlichingen” : „Nu-mi calc jurământul solemn, decât dacă beau vin, dar de vreme ce vinul e împotriva jurământului meu solemn, beau„.
Înrâurirea cafelei și a ceaiului e prea puțin importantă ca excitant erotic, pe când cacao și ciocolata sunt cunoscute ca remedii sigure pentru dezlănțuirea poftelor. Fasolea și mazărea s-au bucurat de acest renume încă din antichitate, drept care filozoful grec Pitagora interzice discipolilor săi consumul fasolei.
Influența excitantă a țelinei și a sparanghelul asupra funcțiunilor sexuale e cunoscută ca excitant erotic în toate păturile poporului. Efectele afrodiziace ale acestor legume au fost eternitate de marele liric Heinrich Heine în poemul său de dragoste „Clarisse” în care el spune despre frumoasa primăvară că :
Aduce iasomie și multe rozioare,
Viorele și alte flori mirositoare,
Țelină pentru mirele Anghe
Și miresei mult sparanghel.
Aceleași calități se pot atribui și anghinarei, pătlăgelei roșii, cepei și usturoiului precum și aproape tuturor speciilor de bureți și mai ales trufelor și ciupercilor.
Nu mai puțină valoare se atribuie peștelui, icrelor negre, racilor și stridiilor, etc., pentru abundența lor în fosfor și azot.
Cât privește speciile diferite de carne, se poate spune cu certitudine că orice vânat constituie un bun excitant, pentru abundența de toxine produse în corpul animalului tocmai prin faptul emoțiilor și împușcării. În fruntea acestui vânat figurează desigur carnea de cerb și căprioară, de becață și de prepeliță.
În India opiul e privit drept cel mai bun stimulent erotic-sexual, în Orient se atribuie aceleași calități ambrei (chihlimbarului) mosculul și salipului.
Abisinienii dispun de un remediu excitant erotic secret, care bate recordul : îi transpune într-o stare de extaz erotic care ține ore întregi. Un profesor german care a reușit să-și câștige simpatia unor absinueni, după o ședere mai lungă în Abusinia, s-a putut bucura și el de acest afrodiziac, dar compoziția acestuia i-a rămas necunoscută în ciuda celor mai dârze investigații.
Revenit în Europa a analizat afrodiziacul în mai multe laboratoare chimice, care au găsit în mod unanim că face parte dintr-un anumit grup chimic, dar care anume e și cum e compus nu s-a putut afla nici până azi.
Doamna de Pompadur mânca la dejun ciocolată aromată cu vanilie și ambră și avea o deosebită predilecție pentru supele de ciuperci champignons și țelină.
Înainte de a încheia capitolul ierburilor afrodiziace, e locul să pomenim aici de „Dragostea în trândăvie” a lui Shakespeare ; se presupune că această floare care dă loc în scena întâia a actului trei din „Visul unei nopți de vară” la cele mai caraghioase încurcături, ar fi o viorea, poate chiar o panseluță.
Al cărei suc picat pe gene adormite Face pe oricine, femeie sau bărbat De orice creatură lulea amorezat.
I. St. Sharony, 1934
Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.
