Connect with us

Hi, what are you looking for?

Cărți vechi

Adam și Eva

Lucas Cranach, Paradis, 1530

Textul ni se păstrează în mai multe manuscripte, dintre care cel mai vechi, datînd din primul pătrar al secolului al XVII-lea (1600—1625), a fost descris şi publicat fragmentar de Gaster în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie. Manuscriptul, din sec. al XVI lea, făcea parte din colecţiunea Academiei Române, unde era catalogat sub nr. 469, dar a fost trimis, în timpul războiului la Moscova, de unde nu ne-a mai venit pînă acum.

Textul românesc îşi are obîrşia în izvoare slave, care au fost, publicate în mai multe rînduri, în deosebite recenziuni şi studiate amănunţit, acum în urmă, de d-l I. Ivanov. Versiunile slave, la rîndul lor, descind din prototipe grecești care stau, atît la baza traducerilor latine răspîndite în Occident, cit şi la baza unei traduceri armenești, printr-un intermediar siriac sau arab. Prin traducerile latine, legenda a pătruns în literaturile romanice şi germanice şi a fost adesea intercalată în alte scrieri, prelucrată în versuri şi publicată încă din secolul al XV-lea.

Subiectul acestei legende este în linii generale umătorul:

Adam și Eva, izgoniţi din rai, au stat în preajma lui, unde Adam vede, în vis, că soţia sa va naşte pe Cain și pe Avel şi că, după cîtăva vreme, primul va ucide pe fratele său. Sfătuit însă de îngerul Domnului, Adam nu destăinuie nimic din acestea Evei.

Adam a trăit în preajma raiului 900 de ani şi, împuținîndu-i-se sufletul, «cade în boală grea». Atunci, se adună în jurul lui « norod mult », ca la 1 000 de suflete de bărbaţi, şi, împinşi de curiozitate, cerură Evei să le comunice pentru ce boleşte tatăl lor.

Eva începe prin a povesti cum se aflau în raiul pe care Domnul li-l dăduse în seamă, Adam păzind Răsăritul, Eva, Miazăzi; cum diavolul, în chipul unui înger luminos, încercă zadarnic să-i facă a gusta din poama cunoştinţii binelui şi a răului, şi cum Satana, recurgînd la viclenia şarpelui, izbuti în cele din urmă să amăgească pe Eva şi să facă pe primii oameni a înfăptui păcatul.

Izgoniţi din Rai, statură 15 zile în Eden, înaintea porţilor Raiului, căutînd hrană, dar peste tot pămîntul nu găseau decît scaieţi. « Împuţinîndu-li-se sufletul de foame », se întoarseră la rai şi Adam se rugă Domnului ca să le dea din lăcaşul său măcar o mireasmă care să le amintească de EL. Dumnezeu le dete tămîie şi smirnă, cu care Adam înălţă o rugă către cer. Dumnezeu, înduioşat de nenorocirile primilor oameni, dete poruncă îngerului Ioil ca să scoată din rai toate dobitoacele, pe care le trecu astfel în stăpînirea primului om.

Adam, nevoit să-şi cîştige hrana cu sudoarea frunţii, începu să are, cu dobitoacele dăruite de Dumnezeu, pămîntul, dar tocmai cînd înjuga boii, îi ieşi înainte Satana, care nu-i îngădui să taie nici o brazdă pînă ce nu făcură împreună un zapis. Prin acest zapis, pe care Adam îl întări «tipărind palma sa pe piatră», el dăruia Satanei sufletele celor ce se vor naşte din el, iar Satana, la rîndul său, le ceda în schimb pămîntul.

Satana a luat zapisul şi l-a ascuns în fundul Iordanului, unde a stat, păzit de 100 de draci, pînă la venirea Mîntuitorului Hristos, cu prilejul botezului său în apa Iordanului, aşezîndu-se pe zapis l-a sfărîmat.

După iscălirea învoielii, Adam şi Eva, văzîndu-se din nou amăgiţi hotărăsc să se pocăiască pentru a scăpa de diavol. În acest scop, Adam intră în apele Iordanului, Eva în apele Tigrului, și stau acolo, cufundaţi pînă la gît, 35 de zile. Pe ţărmurile Iordanului se adună « toate fiarele şi păsările și mulţime de îngeri » şi se roagă Domnului, împreună cu Adam. În acest răstimp, diavolul încearcă zadarnic, cînd sub chipul unui înger, cînd sub chipul lui Adam, să ispitească din nou pe Eva şi să o facă a ieşi din apă. Eva rămîne neturburată pînă cînd soseşte Adam, care, arătîndu-i semnul cu care se înțeleseseră, o scoate din apă.

Acolo, Eva a născut pe Cain şi pe Avel. Cain însă ucide pe Avel, şi Adam, prevăzînd cele ce s-au petrecut, ia un asin şi se duce să îngroape pe fiul ucis. După moartea acestuia, Eva a născut pe Sit.

Aci se întrerupse povestirea Evei, după cererea lui Adam, care-şi simţea sufletul împuţinîndu-i-se. Sit, văzînd pe Adam zbătîndu-se în chinuri, se hotărî să se ducă în rai şi să se roage lui Dumnezeu ca să-i dăruiască o ramură din măslinul sfînt, după care tînjea sufletul tatălui său. Cu Sit pleacă la drum şi Eva, dar, abia ajunşi la poarta raiului, Eva zăreşte o fiară cumplită, «ce o chiamă gorgonia», gonind pe fiul său. Eva înspăimîntată ţipă: «O, fiară, nu-ţi aduci aminte cum te-am hrăniţii cu mîinile mele, cum cutezi tu deschide gura ta spre omul ce iaste făcutu pre chipul lui Dumnezău! » «Atuncia, fiara răspunse către Eva şi zise: O, Evo, din tine s-au început. Cum cutezaşi tu deschide gura ta spre mîncare ce-ţi zise ţie Domnul să nu mănînci; dereptu aceia şi eu de voiu vre, şi pre fecorul tău voi mînca! »

Eva şi Sit, înspăimîntaţi, încep să ţipe. Îngerul Domnului li se arată şi-i întreabă: «Ce strigaţi?» «—Doamne, răspunde Sit, părintele mieu iaste bolnav şi doreşte de dulciaţa raiului şi pofteşte să vază din pomul măslinului, doară cumva i s-are mai potoli boala lui.» Iară îngerul zise: «O Site, părintele tău, Adam, nu are leacu, căce că s-au apropiiatu zilele lui cătră moarte şi săvîrşitul i-au veniţii!» îngerul frînse o ramură din pomul din care luase Adam şi Eva fructul oprit, şi o dete lui Sit să o ducă lui Adam. Adam luă ramura şi-şi făcu o cunună pe care o puse pe cap. În aceeaşi clipă văzu venind trei îngeri, care-i luară sufletul şi-l duseră în mîinile Domnului. Sit, după povaţa îngerului, duse pe Adam în Gherosia plata, îi făcu o groapă «şi-l astrucă» cu cununa pe cap. Eva se rugă Domnului să-i primească şi ei sufletul; şi a şasea zi după moartea lui Adam închise şi ea ochii. Din cununa cu care fusese înmormîntat Adam, crescu un pom.

Cărțile populare în literatura românească, N. Cartojan, 1929

POVEȘTI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * LEGENDELE OLIMPULUI * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNALVRĂJITORIE * SFATURI PRACTICE …

  • Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...