Lumea asta nu e numai de ieri, de alaltăieri, ci e mai demult.
„Doamne, cine ar fi în stare să ne spună de cîți ani e lumea? Multe rînduri de oameni s-au mai părîndat într-însa, și buni și răi, suflete bune și inime împietrite, putrezi de bogați și săraci de nu le ardea nici focul în vatră, domni mari și slugi plecate, frumoși și urîți, toți au trăit împreună și au încăput unii lîngă alții, și în urmă s-au stins, s-au dus ca să nu mai vină, s-au mutat de la noi de n-a mai rămas nici pomenire de ei. Este însă cîte un om care și după moarte e pomenit de următorii lui; ori că a fost prea bun, ori prea rău; prea avut, ori prea sărac; prea cuminte, ori prea prost; prea frumos, ori prea urît și Dumnezeu mai știe pentru ce, destul că cîte-un om e pomenit și după moarte, numele lui umblă din gură în gură, faptele lui le știu povesti și copiii din școală și fetele din șezătoare, și moșnegii de lîngă cuptor.”
Ion Pop-Reteganul